III. Puțină istorie

47 7 3
                                    

     Așa am devenit și eu o ființă din aceea fără suflet, exact ca El. Într-adevăr am fost găsită lângă cei doi răposați, dar ceilalți au crezut că am făcut-o din apărare. De asemenea le-am fost recunoscătoare că au păstrat sabia lui Leilani. A rămas singura parte cu adevărat semnificativă din ea neafectată.

     Mai apoi am fost repartizată unui ofițer de marină experimentat în luptele corp-la-corp, și foarte bun soldat. Omul acela, Cassius Rondler, m-a învățat tot ce știa și și-a pus tot sufletul în antrenamentele mele. Întotdeauna spunea celorlalți:

     ~Este cea mai talentată copilă pe care am întâlnit-o până acum. Eu n-am învățat-o nimic, doar am ajutat-o să se descopere. O adevărată inimă de ghață, o voință de fier.

     Și repeta asta oricui îl întreba ce-i cu fata asta amărâtă pentru că asta eram eu în esență. O inimă de gheață da, aveam, și mai mereu simțeam cum bucățelele acelea mici de gheață, de răcoare, îmi umblă prin sânge și-mi ajung până-n cap. De asta iau mereu decezii așa de proaste cred. O voință de fier, nu prea. Eram delăsătoare și sensibilă, îmi venea să plâng de fiecare dată când priveam în urmă la trecutul meu. Însă nu am vărsat nici o lacrimă. Nu am vrut să arăt nici măcar o secundă că sunt sensibilă și că am și eu un suflet. Dar acel om mă considera scopul lui de a trăi. M-a învățat absolut tot despre apărare, disciplină, onoare, chi interior, control de sine. Iar eu ce-am reținut în tot acest timp dn cauza ghieții aceleia blestemate care punea stăpânire pe mine? Am dat la spate fiecare lecție și fiecare efort de-al lui să mă facă un om mai bun și am  devenit o mașină de ucis care nu face altceva decât să ia viața altora care o deranjează.

     Chiar dacă sunt cine sunt, mi-am promis, ca multe alte chestii pe care totuși nu le-am respectat, că îl voi prețui și îi voi fi veșnic recunoscătoare primului meu antrenor adevărat. Însă de ce îi sunt mai recunoscătoare este că mi-a arătat cum să pilotez un avion, elicopter și diverse bărci ceea ce mi-am dorit mereu. Aici cred că am avut voință de fier și a trebuit să fiu calmă ceea ce nu-mi stă în fire, dar acum sunt profesionistă.

     După am plecat de acolo, nu am mai auzit de Cassius Rondler cât am trăit.

Inima unei asasineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum