Inima unei asasine

XI. One week later

     După ce lucrurile s-au mai liniștit puțin, am primit o invitație misterioasă de la un păzitor, îmbrăcat într-un costum bleumarin cu căteva embleme aurii pe el care confirmau faptul că era una dintre gărzile Mulțimii. Pe respectiva invitație erau scrise, într-un mod impresionant de formal pentru niște hoți, următoarele:

     Domnișoară Etherwood, vă informăm prin prezenta că ați fost solicitată la un congres între mai marii Mulțimii. Vă rugăm să vă prezentați mâine la ora 11 în "Sala de judecată" cea aflată la etajul 1, a doua ușă la dreapta a clădirii pentru cadre autorizate. Prezența este absolut necesară și obligatorie.
           Vă așteptăm

     Am rămas impietrită. Aceea era sala de consiliu proprie și personală a lui Athicus Scrayper. Bineînțeles că prima oară m-am întrebat de ce m-o fi chemat acolo, dar ceva din minte, un instinct personal, mi-a spus să nu mă grăbesc cu răspunsul. Poate fi de rău. Poate chiar am fost acuzată de o cârtiță că eu am infiltrat toți străinii la petrecere. Deși dovezile ar dovedi contrariul.

     Așa că, a doua zi m-am prezentat în "Sala de judecată" de la etajul 1, a doua ușă pe dreapta, realizând dintr-odată că biletul era anonim și că ar fi putut fi un fals, din moment ce nu avea nici o semnătură, nimic, pe el. Dând de asemenea la o parte găndul ăsta, am înaintat cu speranța de a fi adevărat și de a nu fi pedepsită într-un mod brutal, specific asasinilor.

     Am intrat în sala ciudată, ușile mari din lemn scârțâind în urma mea. Am fost total surprinsă de aspectul încăperii la prima vedere. Întotdeauna am observat și cele mai mici detalii, am fost ca un Sherlock Holmes mai puțin talentat. Pereții păreau a fi foarte groși, cu siguranță pentru a nu trece strigătele prin ei. Totodată, erau construiți din fier masiv care este cel mai bun conductor al magiei, pe cănd lemnul de la uși, oprește puterile magice și slăbește un mag care vrea să se dezlănțuie. Încăperea era destul de goală, pe peretele de vis-a-vis de ușă se afla un scaun mare asemănător unui tron, pe care stătea Scrayper. În dreapta se afla o măsuță de cafea din sticlă cu niște scaune de copii alături pe care stătea cu siguranță Marele Consiliu. Scaunele mici arătau neînsemnătatea acestora cu siguranță. În stânga așa-zisului tron erau niște lanțuri groase din fier, ruginite la încheieturi, bine încastrate în peretele gros, având niște acoperitoare pentru mâini, din lemn, cu siguranță. Pe peretele din stânga  se afla un suport rezistent din lemn, destul de grosolan lucrat, în care se aflau topoare sulițe, arcuri, săgeți și multe asemenea, toate însă având sânge închegat la capete. Păreau că nu au mai fost lustruite de secole intenționat.

     Și, în sfârșit, undeva între zidul din dreapta și mijlocul încăperii era o mică groapă, suficient de lată în care să încapă un om sau să i se dea drumul unui om (cel mai probabil îl împingeau pe acolo). Alături de adâncitură erau gravate în podea cuvintele "Sfarmă oase, pentru cei neasculatători. Luați aminte!". M-am înfiorat.
Teama începea să mi se strecoare în oase, drept urmare tremuram incontrolabil însă abia se observa.

     Ceea ce n-am observat până acum, cel mai important detaliu al încăperii era că în centrul ei alte trei scaune erau plasate, aproape care ptingeau pământul, fără picioare. În privința înjosirii am avut dreptate. În ele stăteau cu fețele la fel de contorsionate și uimite ca ale mele, Guinewer și Nathaniel.

                         --------------------------

Îmi pare rău că nu am mai postat de mult timp. Însă sper că m-am revanșat pe jumătate cu un capitol puțin mai lung. Vreau în special să le mulțumesc până acum fanor mei nr. 1: EvyKiwi,1107yla,RoseJuliete,ArmoredGirls,ArmoredGirls03.Sper că vor vota în continuare...și nu uitați să lăsați comentarii dacă ceva nu v-a plăcut. Chiar dacă nu mi-a trimis nimeni nicio descriere până acum, nu-i nimic, am avut momentul meu de glorie și încă mai aștept. 😀😘