VI.Ceata

50 7 5
                                    

     ~Mai vrei niște suc?
     ~Cu ce e?
     ~E suc de rodie, preferatul tău.

     Ea era prietena mea cea mai bună. Și pot spune că îmi cunoștea mofturile și obiceiurile până la cele mai mici detalii, iar numele ei mi-a plăcut dintotdeauna la nebunie: Guinewer. Era o persoană extraordinară, dar eu n-am știut niciodată cum să-i arăt asta. Noroc că ea îmi mai citea gândurule din când în când. Îi plăcea la nebunie să stea cu mine în orice împrejurare, adora înghețata din nuci de Macadamia și nimeni nu mă făcea să mă simt mai bine când eram supărată decât ea.

     ~Poți spune orice despre asasini, despre noi, dar nu vei putea nega în veci că nu știu cum să dea o petrecere sau cel puțin să se distreze!!
     ~Mda...
     Ca de obicei eu eram cea neprietenoasă, nepoliticoasă, plictisită și altele.
     Dar liderii, "mai marii" organizației noastre, le plăcea să dea astfel de bancheturi inventând motive diverse pur și simplu pentru a se distra.
     Însă detaliul cel mai important pe care l-am omis e că acea petrecere era în cinstea mea. Atunci deja devenisem destul de bună încât ceilalți să mă invidieze.

     ~Uită-te la tine! Ești cea mai superbă de aici! Rochia ta e pur și simplu grozavă, nepământească. Aș omorî pe oricine pentru a avea așa ceva!
     ~Păi eu chiar am omorât pe cineva! O mai ții minte pe prințesa aia răsfățată?
     ~Cum aș putea-o uita? Dar am crezut că ți-au spus să nu te atingi de nimic.
     ~De când respect eu ordinele? În plus nu au verificat dulapurile la inspecție. Ce amatori!! Erau toate goale.
     ~O, Doamne! Haide! Vreau să-ți arăt ceva.
     ~Offffff! Bine.
     Muzica îmi bubuia în urechi și aveam o durere surdă în cap. Dar când se dă o petrecere în cinstea ta, vorba vine, trebuie să te obosești să vorbești cu ceilalți, sau să te iei după ei.

     Însă nu am dus la capăt întregul meu gând de protest, că ușile grele de la depozit au scârțâit zgomotos (asta era și intenția) și în umbra nopții s-a văzut o ceată de oameni cu pelerine negre, care îmi aduceau groaznic aminte de El. Apoi luminile s-au stins și...
    
    

Inima unei asasineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum