Excalibur

Grecia

Cam după o săptămână veniră mesageri ca să-i informeze pe toti să se pregătească pentru lupta împotriva armatei lui Vlad.

Laur le spuse oamenilor săi să adune toti cetătenii la sfat.

-Cetăteni eu sunt printul Laur!

-Ura, a venit eroul care o să ne scape de aceste tiranii!

-Cei care nu pot să lupte vreau ca să se ducă în regatul Phoenix, iar ceilalti care vor să lupte să mi se alăture mie!

-Să trăiască printul!

Cu totii începură să-şi pregă-tească lucrurile de care aveau nevoie pentru expeditie.

Alaiul plecă cu câteva zile înainte. Cei care rămăseseră
începură să facă capcane.
Meşterii tăiau copaci şi îi deghiza în soldati.

Nu după multă vreme, primiră semnalul că armata ajunge următoarea zi. Totul era pregătit pentru atacul surpriză.

-Mă duc să caut ceva!

-Bine.

Ioana luă un cal şi plecă spre păduri.

În seara asta, puseră 3 oameni ca să stea de pază. Când somnul era frumos pentru cei mai multi, Vlad le ordonă oamenilor săi, să cerceteze împrejurările. Paznicii văzură ce se petrece şi trimiseră nişte spioni ca să facă ravagii.

Ioana găsi un trib de indieni. Se prezentă politicos şi începu să vorbească cu şeful tribului:

-Bună seara!

-Bună fecioară! Ce doreşti?

-Vreau să vă avertizez despre atacurile asupra acestor teritorii!
Puteti să vă alăturati nouă în această luptă?

-Am decis să vă ajut în această luptă, deoarece ai venit aici ca prietenă!

Spionii se infiltrară în tabăra lui Vlad şi începură să incedieze corturile. Oamenii săi ieşiră şi începură să îi caute pe intruşi, dar nu îi găsiră.

Cercetaşii lui Vlad auzind şi văzând tărăboiul din tabăra lor, alergară întracolo. Spionii începură să se împrăştie.

-Cu totii la arme deoarece vom ataca castelul!

Cu totii luară armele şi începură să se aşeze la locurile lor. Gorniştii începură să cânte şi de îndată soldatii începură aă înainteze.

Paznicii de la castel văzând că sunt atacati, începură să bată în gonguri sau clopote. Oamenii auzind zgomotele, începură să se trezească nedumeriti. Paznicii le explicară ce se petrece.

După ce se desmeticiră, oamenii luară armele şi începură să se apere.

Vlad le ordona sildatilor să reziste până când vin rezistenta si mercenarii.

Laur luă o parte din armată şi îi atacă pe duşmani pe la spate. Aceştia făceau ravagii serioase prin rândurile adversarilor. Vlad începu să râdă straniu.

-Ce nebun! spuse unul din oamenii lui Laur.

-Râde înainte de a fi prins!

-Ai dreptate conducătorule!

Din pădure se auzea nişte tropăite şi se vedea multă lumină. Vladius îşi dădu seama prea târziu ce se petrece.

-Plecati de acolo că este o capcană!

Laur auzise aceste vorbe şi le ordonă oamenilor ca să se retragă. În acel moment, începură să iasă din pădure mercenarii lui Vlad.

Oamenii lui Laur se luptară cu fortele lui Vlad, dar fură capturati. Portile castelului cedară sub loviturile repetate ale berbecilor şi oamenii din incită fură legati. Laur se lupta cu duşmanii, avându-l pe Vladius şi 7 soldati.

Un mercenar îl prinse pe Vladius, arucând o plasă şi imobolizându-l. Acesta nu putu să se ferească deoarece anii îşi spuneau cuvântul.

Ceilalti parteneri al lui Laur, fură răniti de săgeti şi apoi fură prinşi.

Rămase Laur în picioare şi se lupta cu armata întreagă.

-Predă-te spre binele tău!

-Nu voi preda!

-Prinderi-l!

Un mercenar aruncă cu lasoul şi îl prinse pe Laur de gât şi trase de frânghie. Laur tăie frânghia cu ajutorul sabiei.

Când Laur era distras, alti mercenari săriră pe acesta. El căzu. Imediat nişte fete războinice îl legară cu frânghii.

-Măi să fie pe cine avem!

-Când voi scăpa te voi bate măr!

-Legati-l de un copac alături de taicămiu!

Războinicele îi legară pe fiecare de un copac şi ceilati fură eliberati fără nici-o armă.

-Acum ce facem conducătorule?

-Continuati misiunea pe care o avem!

-Lasă-i pe toti liberi şi voi merge cu tine!

-Bine l-ati auzit! Lăsatii pe toti liberi!

Vladius fu dezlegat şi lăsat să plece, în timpul în care Laur fu închis într-o cuşcă.

Următoarea zi, armata lui Vlad plecă către casă cu noul lor ostatic.