Cosmarul

Realitatea

In final, din visul cel frumos, am ajuns in spital. Am avut o taietura, am intrat intr-o bataie cu unul, si acum, in cele din urma, am ales sa-mi deschid rana. Nu credeam ca sunt in stare niciodata sa mor, sa-mi fac rau singur inca o data, dar niciodata nu stii ce urmeaza. Am ajuns la concluzia ca durerea fizica e mult mai usor de suportat decat cea sentimentala. Sper ca intr-o zi, macar ea sa realizeze toate astea, nu am obligat-o niciodata cu nimic, am decis sa tin totul pentru mine, toate geloziile, tot ce e legat de durerea ei, sa tin ascuns, sa nu o ranesc. Dar am ajuns intr-un final sa nu mai pot ascunde. Ei nu pot sa-i zic tot ce-mi trece prin minte, nici sa o vad nu mai pot. Si nu cred ca va intelege cat de mult vreau sa o vad, dar cred ca mai mult o sa-i fac rau, decat sa fie bine. Mi-a promis atatea, si eu am crezut inca o data, si am ajuns intr-un final tot fara inima. Am sperat sa nu mai ajung asa, dar cosmarurile incep sa se repete. Incet, incet, nu o sa mai fiu aici, si o sa fac un bine tuturor. O vorba am si eu 'don't fall too far from who you are', si niciodata nu am putut sa o respect, mereu sunt orbit de tot, dar vreau sa nu se termine relatia asta. Am ajuns sa nu-mi mai pese nici de mine. Macar de puteam sa trec peste faza asta, dar chiar nu pot, timpul acum nu o sa mai puna capat cosmarului asta. Care odata nu era 'vis', era realitate, dar s-a transformat in vis din cauza unui mesaj. Nici in mine nu mai pot avea incredere, nici nu stiu daca mai pot iubi dinnou, sau daca o sa mai traiesc. Daca o sa traiesc, o sa raman fara sentimente toata viata. Nu mai vreau sa mai simt nimic. Doamne, am mai spus asta o data, dar imi tot sta gandul de ce a vrut sa ascunda toata relatia. Tot ce a fost intre mine si ea, nu inteleg. Suferim ca doi prosti din cauza unor persoane care nu valoreaza nimic, dar se pare ca in ochii ei, valoreaza mai mult acele persoane decat iubirea pe care i-am oferit-o. Sper sa o faca acel cineva cum am facut-o eu, sa isi dea seama intr-un final cine a iubit-o cu adevarat. Nici nu vreau sa o las, deci nu pot. Dar nu vreau sa ascund relatia asta.... M-am saturat sa tot ascund relatii, peste tot pe unde ma duceam eu ma mandream cu ea, nu imi gaseam cuvintele, nu stiam ce sa mai zic de ea, cat de mult o iubesc, dar se pare ca nu a contat, conteaza ce zice lumea, ce zic colegii ei despre ea, nici nu ma gandeam ca vom ajunge aproape ca doi straini, sa stergem amintiri asa de repede. Si dintr-un cacat de cearta. Eu inca cred ca mi-a zis tot, dar nu mi-a zis. Am incercat sa fiu langa ea, am fost, dar nici de vazut nu mai vrea sa ma vada. Macar o data sa o mai vad, sa lamuresc totul, sa-mi zica totul intr-un final, sa nu mai stau sa sufar iara luni intregi, poate ani ca un tampit. Mereu m-am atasat de persoane care nu ma iubeau, dar ea, ea e diferita. Si nici nu credeam ca ma va rani in asa hal.