Capitolul 12

2.1K 110 0
                                    

Inima ei batea mult prea repede, oare deja era prea tarziu, poate cu acele cuvinte, inima ei ii deschise lui deja usa pe care a jurat ca nu o mai vrea deschisa. Puse capul pe pieptul ei îmbrățișând-o. In mintea ei se dadea o întreagă lupta asa ca nu realiza cand incepu sa se joace cu parul lui. Adormisera exact asa, îmbrățișați. El o simti in somn, se foia si gemea, visa urat gandi el. Se sperie cand aceasta incepu sa tipe si sa planga.
-Hei uitate la mine, deschise ochi plini de lacrimi si il privea, esti bine, visai doar. O saruta din nou sa ii distraga atentia si funcționa. Ea raspunse sarutului de parca depindea de el.

Colegi de patUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum