'Hayley Edwards'
Au trecut câteva săptămâni de la întâlnirea cu Zayn, eu continuând să merg la şcoală. De atunci eu nu am vorbit cu Melanie, şi am fost mai tăcută, şi mult mai rece faţă de Xena. În rest, mă înţeleg de minune cu Zayn, şi chiar ne-am apropiat mult mai mult.
M-am trezit cu noaptea în cap, şi am continuat să mă uit în gol într-un punct pe tavan. De curând, se făcu ora 7 a.m. Mă ridic cu încetinitorul, alegând să mă îmbrac cu o fustă mai sus de genunchi, roşie şi în valuri, un top alb cu modele îngereşti, şi pe deasupra un hanorac floral. Mi-am încălţat bascheţii şi mi-am lăsat părul prins într-o coadă largă. Îmi atârnă de umăr ghiozdanul, direcţia fiind chiar şcoala. Ajung în clasă, unde îmi salut prietenii. Xena se apropie de mine, însă eu îmi întorc privirea, mergând spre banca mea. O observ pe Melanie ce cotrobăia cât mai subtil în ghiozdanul lui Hazza, şi din dânsul, scoate biscuiţi cu ciocolată şi multe ciocolăţi Snikers. La un moment dat, priveşte spre mine, dându-şi seama că a fost prinsă cu ''mâţa-n sac''. Mă duc ruşinată spre ea de situaţie, cu capul în pământ, apoi murmur:
-Îmi pare rău, Melanie, că te-am judecat...
Mă priveşte fără nici măcar o emoţie, ca apoi ea să se ridice, să se holbeze la mine lung, îmbrăţişându-mă cele din urmă. Brusc, se întoarce în bancă, apoi, îmi pipăi ghiozdanul, dându-mi seama că nu aveam mâncarea, privind-o pe Melanie ce zâmbea inocent. Sfârşesc chicotind, şi îi zic:
-Mi-a fost dor de momentele acestea.
Ea luându-mi parte.
Se sună de ore. Zayn intră în clasă grăbit, cerându-şi scuze, pe urmele sale fiind Harry neinteresat, ce se aruncă în bancă, în comparare cu prietenul său, ce se aşează. Profesorul Smith, îşi făcu apariţia cele din urmă, scuzându-se că a întârziat câteva minute.
Scriam de zori în caiet, când o şoaptă mă pâsâie.
-Pss..Pssss!
-Ce?! Ţip în şoaptă către Zayn, care era vinovat de sunetele ciudate.
-Ai un pix? Mă întreabă cu speranţe în ochi.
-Oh...Da, spun eu cotrobăind în penar, cele din urmă găsind un pix pe terminatelea, înmânându-i-l.
Îmi face din ochi, ca semn de mulţumire, apoi revenim la lucrurile noastre.
Pe sfârşitele orei, profesorul Smith spune:
-Ok, dragilor! Tema voastră se practică în câte o echipă de doi. Nu toţi vor fi strigaţi, alţii având altceva.Fiecare grup va avea un subiect diferit, ce va trebui prezentat în faţa clasei. Mai bine zis, nu e temă, ci doar un proiect. Vor fi fată-băiat. Primii! Xena Wate şi Aaron Swift! Kristina Nose şi Rick Medow! Melanie Martinez şi Harry Styles! Şi nu cei din urmă, Hayley Edwards şi Zayn Malik! Timp aveţi până săptămâna viitoare!
Eu rămân pietrificată, în schimb, Zayn fiind chiar bucuros. Avea să fie o zi lungă.
[...]
Orele în sfârşit se terminară, iar eu mă aflam pe trotuar, mergând spre casă, împreună cu Melanie.
-Uhm...Iar tu, Melanie, unde te duci? O întreb curioasă, ştii...Casa ta e în direcţia opusă casei mele.
-Exact. Merg la tine acasă.
Nu comentez, ci surâd, şi tocmai îmi dau seama că cu toate că au trecut doar câteva săptămâni şi nu ani, tot mi-a fost dor de prietena mea.
Când să deschid uşa de la intrare, Melanie mi-o ia înainte. Se duce în bucătărie, nesalutând-o pe mama, deschizând frigiderul şi mâncând sarmalele pregătite de cină. Mă duc la mine în cameră, unde mă schimb, apoi mă duc la toaletă.
'Melanie Martinez'
O aştept pe Hayley ce era la etaj, eu terminându-i şi lasagna.
Se aude o bătaie în uşă, aşa că, văzând că nimeni nu avea să răspundă, mă duc eu. Rămân şocată la vederea tipului sexy din faţa mea. Un blond cu ochi albaştri, ce mă privea zâmbind până la urechi. Stau rezemată de tocul uşii, aproape salivând la dânsul. Chicoteşte, iar pentru mine, este ca o melodie dulce. Îi zâmbesc şi eu la rândul meu, ca apoi el să mi se adreseze.
-Bună! Sunt Niall! Spune dânsul, luându-mă prin surprindere.
-Uhm, bună. Melanie Martinez, îi zâmbesc murmurând.
-Şi...Eşti prietenă cu Hayley? Mă întreabă timid.
-Oh, da! Sigur! O cunoşti? Cine eşti?
-1. Da, o cunosc, spune chicotind, 2. sunt Niall, verişorul ei, continuă.
Casc gura, ca apoi să fim surprinşi de Hayley. La vederea lui Niall, îi sare în braţe bucuroasă.
-Nialler! Ce apariţie! Spune ea veselă. Ai tranversat toată Irlanda până aici? Îl întreabă curioasă şi amuzată.
-Categoric, drăguţo! Îi răspunde zâmbind.
-Oh! Aţi făcut cunoştinţă? Nu contează! Niall, ea este cea mai bună prietenă a mea! Spune surâzând prietena mea.
Doar zâmbesc timid, jucându-mă cu degetele, ruşinată. Hayley mă priveşte ciudat, ca apoi să revină la Niall.
-Ce stai aici? Intră! Îi spune, lăsându-i cale să treacă.
Ea rămâne cu mine în urmă, şoptindu-mi cu un rânjet înfiorător pe chip:
-Vorbim noi, Mela!
Îmi dau ochii peste cap, neinteresată, şi intru în încăpere. Hayley se aruncă pe canapea, îndemnându-mă să mă aşez lângă ea, eu cutezând. Verişorul lui Hayley, interesant.
