Mă trezesc deranjată de patul meu ce se tot zgâlțâia.Ce?!Îmi deschid ochii lent, și o văd pe Melanie ce sărea.
-Ce faci?!O întreb eu.
-Fato', trezește-te, trebuie să te pregătești pentru liceu.
-What?! A da. Cât e ceasul ?
-Ora 7:05.Mă duc să mănânc ceva.
Tipic Melanie ,cu toate că este prietenoasă, nimeni nu se pune cu mâncarea.Ea numește discriminare acest lucru.Fac un duș,apoi mă îmbrac cu un top verde-mentă, blugi tăiați în genunchi albaștri, teniși Nike albi.Mă pieptăn,lăsându-mi părul ondulat pe spate.Melanie era îmbrăcată cu o cămașă de damă înflorată , o pereche de blugi albaștri deschis rupți și foarte largi,și niște adidași Puma albi,lăsându-și părul drept,pe spate,cu un coc în vârf. Coborâm în sufragerie,apoi, ne ducem la intrare,si când să apăs pe clanță,mă întorc spre prietena mea.
-Ești gata de infern?O întreb pe Melanie.
-Eu da, tu?Îmi răspunde.
-Cred.
Deschid ușa,apoi ne pornim spre liceu.
Ajunse în clădire,mă holbam de 5 minute la această minunăție,timp ce Melanie mânca biscuiți Oreo. La un moment dat, mă îndrept în față,ca apoi cineva să se izbească de mine.Cad, și când îmi întorc privirea în sus, observ un băiat cam de aceeași vârstă cu mine.Era brunet, cu ochi căprui, înalt, cu mușchi evidențiați prin cămașa albă suflecată, frumos, foarte frumos, dar...Stop! Nu pot să mă îndrăgostesc! Îmi voi încălca jurământul!
-Scuze, spuse acesta, încercând să mă ajute.
-Nu mă atinge! Țip la el, ai grijă pe unde mergi! Dragul meu, vrei să îți cumpăr o pereche de ochelari de vedere?
-Am vrut să te ajut, murmură acesta cu capul în pământ.
-Scuze, sunt puțin încăpățânată.Mă numesc Hayley Edwards.
-Zayn Malik, încântat de cunoștință.În ce an ești?
-Anul întâi, tu?
-Anul trei, zâmbește acesta la mine, eu roșind.
Nu știu când, Melanie își făcu apariția.
-Ok, băiete.Ți-o fur pentru un moment, bombăni aceasta cu un zâmbet fals, trăgându-mă după ea.
-Care-i faza? O întreb eu amuzată.
-Care-i faza? Care-i faza?! Mai aveai puțin și salivai la acesta! Zbieră la mine.La propriu.
-Ba nu! Mint eu cu o voce pițigăiată.
-Și când minți, nu minți, murmură aceasta, dând ochii peste cap.
Se sună, apoi pornim spre clasă.Presupun că nu avea să fie prea rău pentru prima zi de liceu...Nu?
