'Melanie Martinez'
Stăteam nervoasă pe canapea, mâncând un sandwich cu gura larg-deschisă. Îmi era atât de lene, aveam nervi, eram stresată, te luai de mine, intrau dracii în mine și nimeni nu mă mai deposeda. Abby mă privea ciudat, și îl observ că se holbează la mine.
-N-ai treabă? Urlu la el.
-Ușor, fato', Harry se dă la altele? Mă întreabă rânjind.
-Auzi, tu n-ai treabă? A, și să îți răspund la întrebare, da, se dă la altele, dar nu mă interesează.
Murmură ceva gen 'sigur că da'. Îmi dau ochii peste cap, ignorându-l. Xena mă enerva, simțeam că voia să îmi fure prietena, iar asta nu îmi convenea. La un moment dat, telefonul meu bâzâie. Îl deschid și observ un mesaj nou.
/Necunoscut/
Diseară, ora 19:30, petrecere în subsolul școlii. Te aștept cu drag. Xx
Lăsând la o parte faptul că persoana ce mi-a dat mesaj e posibil să fie un pedofil, mă întorc la mine în cameră și deschid garderoba, ce era cu sus-ul în jos. Am ales să mă îmbrac cu o rochie ce de la umeri coborând la mâini era din dantelă, neagră și mulată pe corp, ce era scurtă și abia îmi acopereau fesele. Aleg și o pereche de pantofi cu toc, negri. Cu toate că petrecerea era diseară, am zis să mă pregătesc de pe acum, doar era ora 17:27. Mă duc în duș, unde stau și îmi clătesc corpul, timp ce îmi limpezesc atât gândurile. Mă întorc în cameră, unde îmi usuc părul. Chiar dacă abia am câteva zile de când m-am vopsit, m-am gândit să îmi fac iarăși o schimbare. Chiar dacă îmi decolorez părul, în asta mă regăsesc, depinde de starea mea, cu fiecare schimbare, și persoana mea se schimbă, dar nu și în preferințe, desigur. Mă duc la magazin, și mă holbam la culorile diferite de păr. La un moment dat, cineva se ciocnește de mine. Harry.
-Ce faci aici?! Ne întrebăm la unison.
-Eu te-am întrebat prima! Îi spun eu.
-Oh, soră-mea m-a trimis să îi cumpăr un set de culoare, și se pare că există chiar și la secțiunea PĂR. Tu?
-Schimbare de look.
Cu colțul ochiului, pot observa o culoare de negru. Probabil mă voi înțelege cu ea. O cumpăr și plec acasă. Abby mă ajută să mă vopsesc, apoi, mă ridic și mă îndrept spre oglindă, după ce m-am aranjat. Chiar îmi stătea bine. Zâmbesc sincer, radiind de fericire, însă, mă opresc imediat când mi-am dat seama că eu nu am mâncat nimic, iar eu nu îmi încalc programul, nț, nț. Când să mă îndrept spre frigider, Abby se pune în calea mea.
-Dă-te sau o să trec pe lângă tine, mârâi eu printre dinți, sau prin tine, continui rânjind.
Acesta, șocat, rămâne cu gura căscată, însă își revine imediat , și stă nemișcat. Cu toată forța, mă împing în el și acesta cade în fund, dându-și o palmă peste față, și încă șocat de forța pe care o am.
-Scooby Snacks-urile nu-ți datorează scuze! îi spun strâmbându-mă la acesta.
Mă duc la frigider, și încep a înfuleca spaghetti, până când îmi aud telefonul vibrând.
-Alo? Îl aud pe Abby răspunzându-mi la telefon.
- ...
-Ce petrecere?
-...
-Da, sigur că vom veni, îi răspunde Abby accentuând vom.
'La dracu', gândesc eu. Acesta închide telefonul și îmi spune:
