Stăteam de un sfert de oră în fața oglinzii, holbându-mă la mine, în timp ce zâmbeam ca o tâmpită.Aveam să ies afară cu Zayn și doi prieteni, sau poate doar unul, deoarece Melanie era supărată.
Mă duc în fața dulapului, il deschid, și aleg să mă îmbrac cu o pereche de pantaloni de trening, o bluză roz-bombon și ca încălțăminte am ales o pereche de opincuțe.Părul îl împletesc într-o codiță. La un moment dat, se aude soneria. Fug rapid pe scări, și observ că pe canapea se aflau Zayn și Harry, împreună cu mama.
-Oh, scumpo, ai venit! Strigă mama, nu știam că ai un iubit atât de drăguț, îmi spune zâmbind iar eu roșind, făcând semn spre Zayn.
-Dar noi nu suntem...Am spus la unison cu Zayn.
-Incetați, nu trebuie să vă fie rusine, acum plecați, să nu întârziați la întâlnire, ne întrerupe mama și Harry râdea de tot focul, iar tu, Harry, întâlnire plăcută cu Melanie!
Harry rămâne împietrit, eu bătându-l pe umăr.
-Bravo, prietene. I-ai băgat o idee în cap, și te va ucide Melanie, îi spun eu râzând.
Plecăm și ne îndreptăm spre casa Melaniei.Ajunși, bat la ușă.Își face apariția verișorul ei mai mare, Abby.
-Ce dorești, Hayley?
-Pe Melanie.
-Ultima dată când am verificat, verișoară-mea nu era pe invers.
-Ce simț al umorului, Abby, neschimbat, ca de obicei, murmur dând ochii peste cap.
-Melanie! Strigă în urmă.A venit cineva.
Îi aud pașii, apoi băieții neștiind ce să facă, se aruncă în boscheți.Melanie își făcu apariția cu un castron de spaghete, în mână.
-Nu vin, îmi spune încercând să închidă ușa cu piciorul.
-Te rog, Melanie!
-Nu, cale bătută, și îmi închide ușa în față.
-Ce fată încăpățânată, bombăn eu, Harry, spun îndreptând degetul spre el, este rândul tău.
Acesta se duce murmurând ceva indescifrabil, apoi bate la ușă, eu aruncându-mă lângă Zayn.
'Perspectiva Harry Styles'
Bat la ușă, și Melanie răspunse.
-Fato', nu vin, răspunse aceasta enervată.Oh, Harry, salut.
-Te-a chemat și pe tine Hayley?
-Yepp.
-Și pe mine, să mergem, apoi mă las în jos, trăgând-o de picioare când căzuse.
-Ce faci?! Am spus că eu din casă nu voi ieși!
-Prea târziu, nu mi-ai rezistat, i-am clipit dulce.
-Sunt în pijamale, Styles!
-Arăți ca un înger.
-Styles spune că arăt ca un înger, când eu port pijamale cu văcuțe, inteligent, murmură, ținându-se de podea.
-Femeie, ridică-te și să mergem!
-Niciodată!
O iau în spate și apoi îl văd pe Abby, parcă, la ușă.
-Frate, ai grijă, e nebună! Strigă la mine.
-Idiotule! Mă vinzi tâmpiților?! Discriminare! Urlă ea la vărul ei.
La un moment dat, Zayn și Hayley apar din spatele nostru.
-Hayley, banii, îi zic eu.
-Ce bani? Nu a fost nici o înțelegere.
-Am uitat să te anunț, acum douăzeci de dolari.
Mi-i înmânează, apoi o las jos pe Melanie.
-Prieteni idioți, o aud șoptind.
'Hayley Edwards'
-Am o idee! Haideți la o cafenea! Ne propune Zayn vesel.
-Mi-e foame, spuse Melanie brusc.
-Dietă, dragă, îi răspunse.
-Zayn, sunt în creștere, nu mă subestima, prietenaș, îi spune rânjind Melanie.
Ne-am pus de acord să mergem la Nando's.Ajunși, mă așez plictisita, în timp ce prietenii mei discutau despre nu știu ce motoare.
-Hayley, ești bine? Mă întrebă Zayn îngrijorat.
-Da, Zayn, îi răspund zâmbitoare.
-Melanie, tu te îngrijorezi o dată pentru prietena ta? O întreabă enervat.
-Hm? Răspunde Melanie molfăind pufuleții, a da, tu inteligentule.
Timp ce cei doi se certau, il observam pe Harry tensionat cu telefonul în mână, butonând.
-Copii, eu am niște probleme, Melanie, mă însoțești? O întrebă cu subînțeles.
-Poftim? A da. Întâlnire plăcută, drăguților, ne zâmbi fals Melanie, apoi cei doi plecară discutând.
-Deci, am rămas numai noi doi, Hayley, nu? Mă întrebă Zayn.
-Presupun.
-Ne plimbăm în parc?
-Sigur.
Îmi iau telefonul și plecăm.Tot drumul am povestit, am râs, aproape am plâns.A fost minunat.La un moment dat, ne oprim pe o bancă.Zayn îmi propune să luăm o înghețată.Îi confirm.După vreo cinci minute, il observ că venea spre mine, însă o fată brunetă îl oprise pentru un moment.O îmbrățișează, și apoi discut ceva.La sfârșit o sărută pe frunte și se întoarce la mine.Sunt geloasă?! -Nu, nu se poate.Mi-am promis. Timp ce mă certam, Zayn își flutură mâna prin fața mea.
-Ești in regulă? Mă întreabă.
-Da, scuze, mă gândeam.
-Îmi pare rău că am întârziat, dar m-am întâlnit cu sora mea, ce era prin trecere.
-E bine, îi răspund bucuroasă.
Oh, era doar sora sa! Mă simt mult mai ușurată, mai eliberată...Se făcu aproape întuneric.Zayn mă conduse în fața casei, apoi se întinde să mă sărute pe obraz, însă nimerește în colțul gurii. Instinctiv, îmi pun mâna la gură și fug în casă. Îmi pare rău că l-am lăsat nelămurit afară. Deschid telefonul și mă uit în agendă după numele lui Harry.
Apelat: Harry
Mess1 Hayley: Bună, Harry!
Mess2 Harry: Hei.
Mess3 Hayley: Scuze că îți ocup timpul, dar ai numărul lui Zayn?
Mess4 Harry: Sigur! *Trimite numărul*
Mess5 Hayley: Merci, Harry! Ești un dulce! :X
Mess6 Harry: Știam, somn ușor!
Apelant închis.
-------------------------------
Apelat: Zayn
Mess1 Hayley: Bună, Zayn! Îmi pare rău că am plecat așa brusc, doar că...Nu știam ce să fac.
Mess2 Zayn: Bună, Hayley! Mi-am dat seama, nu ai de ce să te justifici! A fost și vina mea, și îmi pare rău pentru toate, dar pentru sărutul din colțul gurii, nu! A fost o zi minunată! :)
Mess3 Hayley: Garantat!
Mess4 Zayn: De unde ai numărul meu?
Mess5 Hayley: Ah, mi l-a dat Harry.Sper că nu te-ai supărat. Îl pot șterge.
Mess6 Zayn: Ești nebună?! Nu, chiar mă bucur! Așa putem comunica când nu suntem aproape unul de altul! :) Mă culc, somn ușor și vise plăcute,Hayley Edwards!
Mess7 Hayley: Somn ușor și vise plăcute, Zayn Malik...
Apelant închis.
Cu asta închei, și mă întind în pat, adormind ca un ursuleț, cu un zâmbet tâmp pe față, deoarece am petrecut o zi minunată. Împreună cu el.Este un băiat de încredere, am constatat.
