Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

⚫ Ca niște magneți ⚫

   Adunându-și toate forțele, Michael se năpusti asupra căzii și într-o fracțiune de secundă o scoase pe Kirra din apă.

   Oliver, Carla, Tina și Ely năvăliră în cameră, după Michael. Carla observă hârtia de pe pat și o luă, citind-o cu groază. O lacrimă i se scurse, iar durerea i se răspândise în tot sufletul.

   "Kirra nu putuse să facă asta..." gândi Carla simțindu-și nodul din gât. Carla n-are accepta în vecii vecilor ca prietena ei să facă așa ceva.

   Oliver veni lângă ea și o îmbrățișă, deși și el tremura puțin. Ely și Tina aveau lacrimi în ochi și se simțeau neputincioase.

    Michael ieși într-un foc, din baie, cu Kirra pe brațe - totuși, lui Michael i-ar fi plăcut s-o țină așa în alte circumstanțe - exact ca pe o mireasă. Hainele Kirrei erau îmbibate cu apă, iar tot ce puteau ei spera, era să nu fie la fel și plămânii ei.

   El o așeză grăbit pe pat și îi oferi primul ajutor disperat. Ceilalți se adunară în jurul lor și mai speriați, iar Carla țipă când văzu că sora ei nu dădea nici un semn de viață. Aceasta căzu în genunchi lipsită de orice putere. Era slabă în fața destinului. Nu putea schimba nimic. Tot ce putea era să spere precum ceilalți... Dar secundele și minutele de când Kirra nu se mișca veneau ca niște gloanțe în inima ei.

   Oliver o ridică de jos, iar ea își îngrămădi capul sub bărbia lui, vărsând lacrimi amare. Ely și Tina se sprijineau reciproc, copleșite de situația șocantă. Tina-și putea simți cum mâinile-i tremurau vizibil.

   — Haide, haide, Kirra! Nu ne lăsa..., spuse Michael îngrozit și făcu o pauză. Nu mă lăsa..., continuă el cu o durere sfâșietoare în inimă, când văzu că răspunsul întârzia dă apară.

   Două secunde mai târziu, Kirra tuși apă, de parcă s-ar fi trezit din morți. Michael o susținu pentru a tuși toată apa. Toți răsuflară ușurați. Kirra era mult prea puternică pentru a pierde această luptă.

    — Kirra trebuie să se odihnească, spuse Carla destul de convingătoare.

   — Rămân eu puțin cu ea, se încăpățână Michael. Carla nu mai spuse nimic, având total încredere în blondinul ce-i supraveghea prietena valoroasă.

   Ceilalți se întoarseră la treburile lor, de data aceasta liniștiți că roșcata va fi în siguranță.

   Michael o înveli cu o pătura, privind-o ca pe un înger. El îi așeză cu grijă capul pe pernă, făcând tot posibilul ca ei să-i fie cât mai bine.

   — De ce m-ai salvat...? De ce îți pasă? Băieților nu le pasă..., murmură Kirra cu ochii închiși. Probabil nici nu realizase ce spuse.

   — Nu toți băieții sunt ca Eric, domnișoară Life. Poate ar fi momentul să-l lăsați în trecut și să permiteți timpului să vă  coasă inima la loc, îi răspunse Michael, chicotind. Kirra deschise ochii și-l privi serioasă.

   — Crede-mă aș vrea..., zâmbi ea numai cu jumătate de gură.

   — În cazul acesta, te voi lăsa să te odihnești! îi spuse el și dădu să ridice, întocmai păstrând distanța din moment ce ea avea nevoie de liniște și o pauză lungă de la tot.

   — Rămâi..., dacă vrei, înghiți Kirra în sec, oprindu-l cu mâna sa firavă. Michael nu mai zâmbi, se așeză în șezut lângă ea și își puse mâna sa peste a ei. De data aceasta chiar îl luase prin surprindere.

   — Stai lângă mine..., spuse Kirra și îi făcu semn spre jumătatea de pat goală. Acesta o ascultă și se așeză orizontal lângă ea. Inima îi bătea din ce în ce mai rapid. Nu ar fi crezut vreodată că i se va întâmpla așa ceva. Dar el poate că nu-și dădu seama că roșcata de fapt, și-l imagina pe Eric în locul lui de acum.

    Somnul o fură pe Kirra și o transferă pe tărâmul viselor, dar Michael nu putu adormi cu o astfel de ființă splendidă lângă el. Nu-i era de ajuns numai să o privească. Buzele Kirrei, care își recăpătaseră culoarea rozalie, îl puneau la încercare pe bietul Michael. Până și inelul de la degetul ei, care nu putuse niciodată să-l scoată, își recăpătase o oarecare strălucire.

   Era conștient de sentimentele lui, dar și de cele ale Kirrei. Ea încă suferea după prima sa dragoste. Și toată lumea știe că prima dragoste nu se uită niciodată...

   Michael oftă. De abia mai rezista. Se aproprie mai mult de fața ei, neputând să se controleze. Când mai avea puțin și o sărută, se îndepărtă brusc speriat de dorința lui arzătoare.

   Oare îl va înțelege Kirra? Oare Michael se va controla și o va uita pe Kirra? Sau... Între ei există un magnet ce îi va face să se atragă mereu? Nu uitați că, există și magneți ce se resping mereu. Deci, între Michael și Kirra ce forță va fi, de respingere totală, sau de atracție indistructibilă? Totul depinde de întâmplările prin care vor trece și de cei doi.

_______________

Scurt, foarte scurt :( but am terminat oficial cartea( bn, mai trebui reeditataa, etc), deci o să postez mult mai des. Pupicei!