Cᴇɪ ᴀʟᴇșɪ

?¿ Eric sau Michael ?¿

În ciuda faptului că era șocată și tremura, Kirra reuși să spună ceva.

- Cum îndrăznești...? îi spuse ea cu dezgust, simțind un val imens de furie din adâncul sufletului său.

Eric făcu un pas spre ea, acest lucru făcând ca furia Kirrei să întreacă limita, aceasta aproape explodând de nervi. Roșcata îi lipi o palmă zdravănă peste față. Eric nu fu surprins. Lacrimile se prelinseră fără control pe obrajii Kirrei. Eric făcu alt pas spre Kirra, dar ea își ridică mâna tremurândă, semn să nu se apropie de ea.

- Kirra...Știu că nu am acest drept, dar lasă-mă să-ți explic!!! o rugă el. Chanel se dădu jos de pe fotoliu și-l mușcă de picior pe Eric. El o împinse cu brutalitate, iar pisica scoase un mieunat înfundat. Kirra îl privi și cu mai multă ură.

- Ce să-mi explici, Eric? Ce? Că te-ai despărțit de mine printr-o hârtie amărâtă și m-ai lăsat să mă distrug!? Și eu chiar credeam că ținem unul la altul și că ne iubim reciproc, dar dragostea noastră a fost o apă de ploaie!! se răsti Kirra la el, descărcându-și nervii și durerea acumulată. Nu-și mai putu controla furia, simți nevoia să bată pe cineva. Din fericire se mai descărcase prin gesticulatul nervos.

- Doar, ascultă-mă! spuse disperat Eric, încercând să o convingă să se calmeze.

- Nu am ce să ascult! țipă, îl împinse ea și dădu să plece, dar Eric o prinse de mână. Ea se împotrivi, însă nu se putu elibera din cauza strânsorii. Atunci ea se întoarse cu fața la el, perimțându-și să se uite fix în ochii lui. Simți cum o ia amețeala, un val de rău din interior, probabil numit "dor". Stomacul i se strânse, ritmul inimii accelerase, iar ochii săi erau cât pe ce să-i dea de gol slăbiciunea ce o avea pentru el, prin niște simple lacrimi reci.

- Am fost nevoit să plec... Dacă rămâneam îți pierdeai puterile, înghiți Eric în sec. Nu am voie să fiu împreună cu niciunul din voi, altfel vă veți pierde puterile. Inubii ne-au impus asta, pentru a ne lua în serios treaba. Iar eu trebuie să vă îndrum, nu să mă distrez. Acum înțelegi? îi explică el frumos. Încă îi ținea strâns încheietura, așteptând reacția și răspunsul roșcatei, dar...

Kirra nu apucă să spună nimic și nici nu știa ce să mai zică, fiindcă Michael, urmat de ceilalți, năvăliră în cameră, neștiind de ce se aud strigăte.

- Tu ce cauți aici? Și ce vrei de la iubita mea? Pleacă de aici până nu e prea târziu! Michael îl amenință pe Eric. Kirra se smuci din mâna lui. El o lăsă, îndreptându-și atenția spre Michael și încordându-și maxilarul.

- Vezi să nu, Michael...Așteaptă tu la anul și la mulți ani să primesc eu ordine de la tine! Nu te mai da cocoș, că nici găină nu ești! îl jigni Eric cu plăcere, ridicându-și colțul gurii într-un rânjet dubios. Michael spumegă de nervi și se înroși la față.

- Mai vedem noi cine are putere! spuse Michael plin de furie și îl împinse puțin. Se abținea numai pentru Kirra.

- Terminați!!! Nu mai suport! Terminați..., începu Kirra să plângă.

Carla și Oliver veniră lângă ea. Tina și Ely erau mult prea șocate de ceea ce se întâmpla, încât nu reacționară. Ely o luă pe Chanel în brațe care tremura. Michael se repezi la Kirra.

- Kirra..., spuse Michael îngrijorat și se îndreptă spre ea. Dacă Kirra pățea ceva, ar fi distrus totul în calea lui.

Eric se enervă și profită de neatenția lui Michael. Îi dădu un pumn în față atât de tare, încât îi împinse în perete. Acesta se izbi de el și căzu pe podea, tușind. Aproape că făcuse și o crăpătură în perete. Ceilalți erau îngroziți. De unde căpătase Eric o astfel de putere!?

- Ericc! Termină! Michaelll, nuu! strigă disperată Kirra și se năpusti speriată asupra lui Michael, plângând și mai amarnic.

Oliver îl ajută pe Michael să se ridice, dar Eric îl împinse cu răutate. Carla se repezi la Oliver și-l ajută să se ridice, aruncându-i o privire disprețuitoare lui Eric.

- Care-i problema ta!!? se răsti Carla la Eric, dar el nici nu o băgă în seamă.

Michael îi dădu un pumn în burtă lui Eric, iar acesta căzu în genunchi, râzând. Michael se uită dezgustat și încruntat la el.

Kirra nu mai suportă să-i vadă bătându-se, așa că o luă la goană. Dar Tina și Ely încercără să o oprească. Kirra se eliberă singură rapid și fugi mâncând pământul, deși n-avea să rezolve o problemă așa.

Afară se întunecase. Kirra alergă printre copaci disperată și cu lacrimi în ochi. Își simțea capul cuprins de flăcări, lacrimile sale mângâindu-i obrajii fierbinți, parcă dorind să-aline arsura psihică. Probabil dacă ar fi controlat focul precum Michael, avea să ia foc la propriu, arzând totul în jurul ei.

Afară încă ploua. Nici nu dădea importanță frigului ce-i intrase până-n măduva oaselor, deși ea ar fi putut jura că simțea cum pielea îi sfârâia la contactul cu picăturile reci ca gheața. Alergă preț de câteva minute bune până când alunecă în noroi și se lovi tare cu ceafa de trunchiul unui copac dărâmat de o furtună. Aceasta începu să sângereze până își pierdu conștiința. În acest mod avea să se...liniștească?

Oare Kirra își va da seama pe cine iubește cu adevărat? Sau va continua să-și păcălească propria inimă? Se va apropia și mai mult de Michael, cel care a fost mereu lângă ea, sau își va da seama că încă îl iubește pe Eric, iar pe ei doi îi leagă o dragoste adevărată?

Însă, din păcate, această problemă cade pe locul doi, pentru că viața roșcatei este în pericol și probabil că va fi prea târziu când o vor găsi.

_______________

Postez iar pentru că nu-mi vine să cred că suntem acum 3 ÎN SF!!!! 3!!! Sunteți niște adorabilicioși. V-am pupat!