Imi simteam spatele si mana pe care am cazut amortite…parca cineva imi infigea ace adanc in piele apoi le scotea cu brutalitate doar pentru a le vârî inapoi. Repeta procesul parca pana sangele avea sa apara.Am lasat un scrasnet de durere,in timp ce incercam sa observ ceea ce se intampla in jurul meu.
Am deschis ochii usor,imi simteam genele grele din cauza lacrimilor care intradevar se oprisera dar unele s-au prins de pleoapele mele fara a vrea sa imi de-a drumul…Capul ma durea ingrozitor,ca si cand cineva tot continua sa ma loveasca cu o bata….Simteam cum totul se invarteste in jurul meu…
Insa eram sigura ca inca mai traiesc…imi auzeam inima batand atat de bine parca mi-ar fi sunat in ureche…O liniste inspaimantatoare domnea peste camera…o liniste care a durat numai cateva minute.
Dar acele minute parca ar fi reprezentat un secol…ma luptam cu durerea care nu iertase nici o parte a corpului meu in timp ce incercam sa inteleg ce se intampla in jurul meu…am scapat din mana tatei…dar cum?m-a salvat cineva?cine ar fi putut?si mai exact…unde era toata lumea acum?
Eu nu eram moarta….nu mi-as fi putut auzii inima daca eram…si nici nu as mai fi in stare sa respir daca trecusem in nefiinta…simteam podeaua rece sub picioarele mele goale,eram inca in casa blestemata,insa eram incapabila sa zaresc pe cineva,oricine….un abis al intunericului ma inghitise
-JOS!!JOS DUPA EL POCITANIE!!!STING FA CEVA IDIOTULE!!!-Sting era numele fratelui meu iar vocea era a mamei mele…un ton speriat ,alarmat…un ton pe care nu l-am mai auzit la ea.
As fi dorit sa vad ce se petrece,insa stele in toate culorile imi apareau inca in fata ochilor.I-am inchis ,i-am deschis …am facut acest lucru de nenumarate ori,insa vederea tot nu mi se imbunatatea.
-Da-l jos!!Da-ti-l jos nenorocitilor!!!FIARA!!!-de data asta vocea disperata era a tatalui meu.Tipa ca din gura de sarpe lasand sa ii scape si cateva sunete de durere.
-Incerc!!!!!incerc!!
Am reusit intr-un final sa imi deschid ochii,insa capul inca ma durea ingrozitor.Am privit in jurul meu fara a ma misca din loc.
-PISTOLUL!!...AH….AGH!!!-Am intors bulversata privirea spre un colt al camerei.Intins pe jos,statea tata luptandu-se ..cu un lup…
De unde aparuse animalul?cum...venise aici?...el m-a salvat?este totul o coincidenta?este...ce este?
-Il aduc acum!!-Sting a raspuns alergand spre camera parintilor mei fara a mai pierde timpul.Tata incerca sa indeparteze animalul de dimensiunea unui urs de deasupra sa.Insa nici loviturile pe care i-le plasa in stomac cu picioarele si nici pumnii pe care ii imprima pe fata acestuia nu il ajutau..
Ba din contra,intarata fiara care scrasnind din dinti l-a insfacat de umar facandu-l sa sangereze.Intre coltii sai ascutiti au ramas bucati de material rosu,sfasiate din haina tatei..si cateva bucati de carne de pe osul acestuia..
Am intors capul inchizandu-mi ochii infricosata si usor dezgustata…era o scena pe care speram sa nu o fi vazut niciodata.
Mai multe urlete de durere au succedat,tata isi contorsiona trupul neputincios sub puterea exagerata a lupului.De abia acum realizasem ciudatenia care il teroriza…Mi-am intors privirea inapoi spre scena…care ma intrista dar in acelasi timp ,o parte intunecata a personalitatii mele se bucura de ea.
Devoram suferinta omului care mi-a cauzat atata durere cu o incredibila placere….Am oftat incercand sa ma conving ca ,oricat de monstru ar fi tata nu merita o astfel de moarte…dar buzele nu mi se miscau.Incercam sa articulez sunete…care insa nu se auzea.Picioarele nu ma ascultau,mainile…nici creierul si nici inima.Inocenta imi era respinsa,mila si ea…parca o forta superioara mie ma dicta …acel om merita o lectie…o lectie dura poate asa se trezea la realitate,intelegand prin ce m-au facut sa trec in toti acesti ani…
Ochii s-au indreptat calmi spre animal…curiozitatea despre natura acestuia a doborat mila pentru o fiinta careia oricum nu ii pasa de mine…
Era mai mare decat un urs…atat de mare ca te putea cara pe spatele sau fara probleme.Blana deasa avea o nunata puternica de alb stralucitor care ii facea ochii sangerii sa ii iasa in evident.Erau asemeni facliilor intr-o camera intunecata..
Urechile ascutite erau negre,asemeni baza labutelor si varful cozii sale groase.Detinea colti care ii atingeau buza inferioara strapungand-o usor,iar ghearele negre zgariau adanc podeaua.
Aprins mai tare de incercarile stangace ale fiintei umane pe care o poseda si-a mutat labele deasupra stomacului acestuia pe care l-a sfasiat cu patima.Insa nu destul de adanc ca sa il omoare…avea de gand sa il faca sa sufere…ochii ii sclipeau precum taciunii in timp ce lasa sunete ascutite,ostile.
Il infricosa mai tare pe tata care renuntase a incerca sa mai ceara ajutor.Isi dorea numai sa ajunga sa supravietuiasca…asta era vizibil.Parca ii auzeam inima batandu-i din ce in ce mai tare,avea impresia ca,clipa mortii este aproape…si nu se insela,clipa mortii era aproape..
Atat de aproape am fost si eu de moarte…el m-a adus de atatea ori aproape de moarte incat…nu mai ma speriam acum de ea,ma speria un singur lucru de fiecare data cand ma batea…faptul ca nu ma va lasa sa mor,faptul ca ma voi trezi si o va lua de la capat…Imi doream sa il vad suferind…ardea un foc in mine…care a inceput de la prima bataie si pana acum a fost intretinut de actele lor violente..
-Da-te jos!!-A tipat intr-un final mama aruncandu-se ca o alienata spre corpul imens al fiarei.Isi folosea ca arme bratele si unghiile acoperite de oja rosie care poate erau la fel de ascutite ca cele purtate de animal.Era ingrozita de balta de sange care se forma sub corpul amortit al tatei la care se holba cu o mare de sentimente luptandu-se inauntrul sau.Teama,curiozitatea,dusmania,dragostea...Sting in schimb,intors din camera parintilor mei statea cu arma in mana chiar in spatele meu,dar nu o putea folosi.Era paralizat de frica,privea totul tacut cu ochii larg deschisi.Buzele subtiri ii tremurau de spaima..
Niciodata nu l-am vazut…atat de inspaimantat.Teama ii devenise stapan.El era intotdeauna puternic si tupeist chiar si in fata celor mai puternici decat el..insa acest lup,aceasta fiara…a reusit sa il puna in lesa.Acum toti..aveau sa simta ce am simtit eu de fiecare data cand se napusteau asupra mea..
Atentia mi-a fost atrasa de la Sting iar catre lup.Vocea mamei nu se mai auzea,insa o bubuitura i-a luat locul.Tot ce am vazut a fost laba fiorosului animal lovind-o peste fata.
A cazut fara suflare pe canapea…Fratele meu a lasat un singur tipat alergand spre ea.S-a prabusit in genunchi ducand mainile spre fata ei plina acum de fluidul rosu care ne tine in viata..o mangaia cu durere si dragoste…lacrimi cristaline i se scurgeau din ochii de smarald.
Priveam fara a misca…scena,analizam…eram consitenta de suferinta lor..atat fizica cat si psihica a fiecaruia dintre ei.Eram convinsa de un lucru…o meritau,dupa tot raul pe care mi l-au facut,dar mai eram convinsa de un alt lucru…nu aveam de gand sa fiu eu razbunatorul,nici macar in mod indirect,nici prin intermediul acestui animal…Soarta va avea grija de ei…intr-o zi isi vor ispasii greselile si vor platii pentru ele,dar nu azi,cu siguranta nu astazi..
