Mainile imi tremurau ca si cand m-as fi aflat in bataia crivatului….eram atat de rece si fierbinte in acelasi timp…parca ma aflam in cea mai torida zi de vara,cu soarele prabusindu-se asupra mea cu toata rautatea razelor de foc…dar concomitent …simteam mici fulgi de zapada acoperindu-ma,ca intr-un sicriu al mortii.
Era o mare de sentimente care ma lovea,rascolea si facea inima sa se miste intr-un sens necunoscut mie pana atunci…
-Sara..raspunde printesa mea…-vocea lui mi-a spulberat gandurile,dar din pacate nu si emotiile…ma simteam iar rece,dar de indata ce limba lui mi-a atins gatul,pielea a devenit asemeni unui cuptor…
Respiram cu greutate…ceva ma apasa pe piept si nu erau doar mainile lui care se jucau cu el intr-un mod provocator,pentru mine,astfel toate suspinele de placere ieseau la suprafata,in acelas timp isi satisfacea dorinta dupa trupul meu…Bestia din el ma vroia,mintea si inima lui insa nu doreau sa ma raneasca..dintr-un motiv necunoscut mie,imi stia sentimentele si le intelegea mai mult decat ma intelegeam eu,dar…nu putea face nimic sa le schimbe,sa mi le explice si mie,din cauza dorului erotic care il pandea din orice colt…
-Hm..iti place sa te fortez nu?bine atunci…iti voi indeplini aceasta dorinta papusa mea..-mi-a atacat buzele cu inflacarare,in timp ce mainile lui incercau sa imi arunce hainele intr-un mod violent.
Atunci am simtit ca numai pot …simteam ca explodez..bomba era gata sa fie detonata,trebuia sa scap…sentimentele lui ma inebunesc,numai stiu ce gandesc,ce vreau…este totul atat de confuz.
M-am ridicat cu o putere de care nu eram constienta ca dispun.M-am aruncat singura pe podea,cazand pe posterior brutal..insa acea durere nu am simtit-o asa cum ar trebuii…
Imi acopeream pieptul care nu era deloc la vedere..insa parca aveau inflarosii ochii lui…asa il simteam cand isi arunca privirea pe trupul meu…
-Imi pare rau….-m-am ridicat cu o asa viteza incat credeam ca dispun de cine stie ce putere fantastica.M-am indreptat spre scari,facandu-mi drum spre al doilea nivel,in spatele meu auzeam vocea lui Wolf..strigandu-mi numele.
Insa nu m-am oprit…cu toate ca tonul lui ma chema spre el numai prin modul in care il folosea..
Era dulce si tandru….iubitor,deloc comandator.Aceasta insusire ii disparuse,dar inca..imi era teama sa ma intorc in bratele lui…imi era teama sa il iubesc…
-Sara!!!vino inapoi!-am urcat scarile incercand sa imi golesc mintea de amintirea atingerii sale,dar inca ii simteam fiecare deget,fiecare sarut,iar inima imi tremura din ce in ce mai tare…simteam ca un tren trece peste ea si nu era nici o sansa sa il opresc.- Sara!!VINO INAPOI!!!
Eram la al doilea nivel,iar tonul sau incepea sa devina nerabdator.Ii auzeam pasii la cativa centimetrii in spatele meu.Se ridicase de mult de pe canapea,urmandu-ma cu atentie.
Nu m-am oprit,am ales o cale aleatorie..oricum nu cunosteam acest hol,eu doream sa gasesc numai camera lui Sam in acest moment…dar ce noroc ar trebuii sa am sa intru direct in camera lui?
Trebuia sa scap de gandurile confuze datorate numai mangaierilor lui Wolf..trebuia sa ma concentrez pe altceva..dar pe ce?Mi-am ridicat mainile…tremurau ca si cand as fi suferit de o boala…am oftat neajutorata.
-Ce mi-a facut Wolf?-simteam ca vreau sa plang,sa rad,sa-i sar in brate,sa fug departe de el ,toate aceste ganduri si emotii se unisera impotriva mea.
-Sara!!asteapta-ma!!-am intors privirea spre el..era la cativa pasi de mine.Atunci,mi-am adus aminte ce incercam sa fac…sa fug de el,era singura cale de a ma dumerii..
Am ales coltul cel mai intunecat.Numai ma speria in acest moment pentru ca reprezenta cea mai sigura ascunzatoare fata de Wolf…am grabit pasul si intr-o secunda am fost inghitita de umbre.Vocea lui Wolf se transformase in soapta..il pierdusem..dar si eu ma pierdusem in acelasi timp..
Era un hol ciudat…o oglinda veche ,cateva dulapuri din epoca renascentista,un scaun rosiatic langa o fereastra cu draperia trasa…un sfesnic si trei lumanari sangerii care luminau locul…parca eram intr-o poveste de Halloween..dar imi placea.Am zambit realizand ca era tot ce aveam nevoie pentru a ma calma.
Am pornit usor,indreptandu-mi atentia catre tablourile ciudate de pe pereti..sti sentimentul pe care il ai cand esti urmarit?asa ma simteam eu..cu toate ca tablourile nu reprezentau nici o persoana…erau castele pe timpul noptii si o pereche de ochi,ciudati,ascutiti inconjurati de un fum gros,sau de o ceata intunecata care iti inspira fiori de curiozitate.
Nici nu am auzit zgomotul unei usii care tocma se deschidea.Deodata insa am aterizat jos,simtind o durere pala in frunte..Deschizand ochii,am clipit uimita vazand persoana din fata mea..
-De ce plangi?
