-Da-mi drumul!!nu auzi!!-il impingeam cu bratele incercand sa il lovesc cu pumnii ,insa parca nici nu simtea izbiturile mele,in schimb degetele incepeau sa imi amorteasca de la contactul violent cu pieptul sau tare precum o roca.
-Ohh mai taci,nu te omor..-a oftat mutandu-si o mana pe spatele meu iar cealalata pe sub genunchi mei aducandu-ma mai aproape de corpul sau.
Am rosit privindu-l nedumerita si curioasa.
-Pot…sa merg…-am continuat intr-un sfarsit fara a-mi dezlipii privirea de pe ochii sai.A ranjit ironic incepand sa mearga atent pe podul care se unduia odata cu vantul.
Mi-am miscat rapid bratele in jurul gatului sau ,tinandu-l strans.
-Tine-te bine…-a soptit impotriva gatului meu.Respirtia sa fierbinte ma tulbura,de abia reuseam sa imi mai gasesc cuvintele pentru a vorbii.
-Nu..nu am mai vazut aceasta parte a padurii pana acum..-am rostit incercand sa imi i-au gandul departe de el.Stateam in bratele lui puternice,corpul sau cald ma incalzea mai tare,protejandu-ma in acelasi timp si de asprimea curentilor care imi strapangeau corpul.Imi respira in ureche iar din cand in cand buzele lui imi intalneau pielea.
Obrajii imi ardeau iarasi.Facea ce facea,dar de fiecare data acest baiat ma facea sa rosesc.
-Asta pentru ca suntem déjà in cealalta dimensiune..-mi-a explicat traversand podul.Dar,nu mi-a dat drumul.De aceasta data nici eu nu m-am opus,ma simteam prea bine langa el.Am aprobat uitandu-ma imprejurul nostru,tacuta.
Nu era mare diferenta fata de lumea noastra…Aceiasi pomi,aceleasi culori,flori de fiecare fel pe langa carari,insa aici parca erau toate mult mai frumoase.O aura fantastica inconjura aceasta padure.
-Ahh…eu tot nu iti stiu numele…-am intors privirea intalnindu-i ochii perfect senini.A ras amuzat ,stransoarea lui devenind mai intensa.
-Este Wolf…
-Wolf?..ti se potriveste-am suras gandindu-ma cata coincidenta.El chiar era un werewolf iar numele lui era Wolf,care insemna lup….ma intreb daca parintii lui i-au dat acest nume din cauza creaturii mitologice pe care o reprezinta.
Puteam doar sa sper ca numele prietenilor lui nu reprezinta creaturile mitologice care sunt.Daca unul ar fi vampire..atunci ce nume ar avea?Vampirul?ah…ce gandesc…sunt asa proasta.Am inceput sa spun numai prostii si asta din cauza ca nu pot gandii coerent in bratele lui…sau atunci cand sunt aproape de el.Chiar m-am indragostit de acest baiat….
-Bine..am ajuns…-a ranjit intrand pe o alee pietruita care reprezenta singurul drum printre o minunata gradina de flori.Era imprejmuita de un gard micut,de piatra ,pe care erau catarate mai multe flori multicolore frumos mirositoare si frumos colorate.Am vazut chiar si cativa trandafiri albastrii.Atentia mi-a fost atrasa spre ei indata,lasand fara sa imi d-au seama un suspin de uimire.
-Ahh..-a raspuns intelegand la ce ma uitam-gradina este a lui Aldan,sunt sigur ca va fi mai mult decat binevoitor sa-ti ofere un tur.
-Ahh!serios!?pentru ca arata grozav!nu am mai vazut o gradina asa frumoasa!!-am exclamat pur naucita de grandoarea acelor plante.
-Haha n-ai vazut inca nimic..-a ranjit atoatestiutor lasandu-ma jos.Nici nu am realizat cand am ajuns in fata usii de la intrare.
Era o usa dubla dintr-un lemn masiv frumos ornat.Se potrivea casei..sau mai bine zis castelului.Era imensa!si sunt sigura ca in interior arata si mai bine.Dar sa vi-l descriu putin pe afara…
Avea doua turnuri care-l ingradeau.Turnurile prezentau geamuri micute,patrate,cu ferestre inchise si draperii trase,in timp ce restul casei avea geamuri inalte,care uneau podeaua cu tavanul,unele descoperite si deschise,iar altele inchise.
Desigur observam un geam deschis dar cu draperia inchisa la culoare,trasa.Ma atrasese balconul care era decorat cu trandafiri negri cataratori.Pe barele de metal sclipitoare isi faceau loc micutele flori.
Numai vazusem trandafiri negrii pana acum,decat in poze,dar acestia aratau mult mai bine..iar parfumul pe care-l degajau era uimitor!!Cred ca voi iubi acest loc!!
Este minunat!un nou inceput!ma bucur ca i-am oferit lui Wolf o sansa!se pare ca am procedat corect!!un singur lucru ma mai inspaimanta…
-Wolf…-m-am intors spre el oftand usor tematoare.S-a oprit in a mai deschide usa,mana ramanand pe manerul acestuia.
-Da iubire?
Obrajii,care de abia isi redobandisera paloarea naturala,au devenit intr-o secunda precum acei trandafiri sangerii.Vocea a inceput sa imi tremure.
-Ahh…daca..prietenii tai nu m-a plac?vreau sa spun..nu numai ca sunt om..dar….-mi-a dus un degete pe buze,aplecandu-se pentru a-mi putea soptii asupra lor taindu-mi inca o data graiul.
-Iubire…stiu ce fac,iar ei…te vor iubi din prima clipa,crede-ma…
-Dar…esti sigur?-am intrebat privindu-l fix.Degetul l-a lasat in jos pana spre barbia mea pe care o mangaia cu miscari alene.
-Da iubire..sunt!-a zambit intelegator plasand un sarut rapid dar dulce pe buzele care au inceput sa imi tremure.
I-am returnat zambetul insa usor emotionata.
-Dar sa ai grija cu Dark…poate fi…un pic prea...periculos cateodata..-s-a intors si a deschis usa fara a imi mai lasa timp sa-l intreb ce a vrut de fapt sa spuna cu asta.
Dar,cred ca voi afla destul de curand...
