-Este totul in regula...acum?-fara a isi dezlipi buzele moi de urechea mea ,a continuat sa sopteasca pe o voce usor melancolica.
-Da...-am aprobat usor,atingerea sa infiorandu-ma de emotii pe care niciodata nu mi le-am imaginat.
-Atunci..esti gata sa ne continuam drumul iubire?-si-a indepartat capul din apropierea gatului meu.Ma privea cu aceea inflacarare protectiva.Un zambet larg luminandu-i fata.
-Aha…-am suras usor jenata de micul moment pe care l-am impartasit.Mi-am indreptat atentia iar spre drum,in schimb el nu si-a miscat ochii din ai mei.
Era o atmosfera ciudata in jurul nostru…si toate lucrurile care mi se intamplau langa el.Nu stiu cum..dar de fiecare data reusea sa imi aduca curajul inapoi in inima de fiecare data cand acesta disparea,dar in acelasi timp…ma facea sa ma simt intr-un fel..inferioara lui.Dintr-un punct de vedere sentimental…sunt confuza,numai inteleg ce este cu mine si de ce ma comport asa?
El reuseste sa ma calmeze si doar cu cateva vorbe dulci si o atingere delicata…Nu are retineri in a-si exprima sentimentele si dorintele…insa nu acelasi lucru se intampla cu mine…poate trebuie sa imi acord mai mult timp sa ma acomodez cu el…
Nu si-a mutat mana care imi dezmierda spatele,din contra a folosit-o pentru a inchide micul spatiu care ne despartea.Degetele lui lungi se plimbau curioase si obraznice,pe pieale-mi acum calda..
Si-a mutat mana libera,inapoi in buzunar respirand aerul curat si usor rece al padurii,conducandu-ma cu atentie pe cararea stiuta numai de el.
-Deci….-am incercat sa fac conversatia ,tacerea care se asternuse intre noi ma apasa din ce in ce mai tare.Nu reuseam sa imi scot din minte mainile sale dezmierdandu-mi corpul..il vroiam atat de tare..iar buzele lui dulci..ahh!!trebuie sa opresc aceste ganduri…trebuie sa le opresc-povesteste-mi despre cealalata dimensiune..despre casa ta…
Am incercat sa ii zambesc si sa imi calmez vocea.Dar in acelasi timp sa alung acele imagini ademenitoare pe care mi le doream sa le petrec langa el.
-Intr-o alta dimensiune..imi este casa..-cu toate ca ma asteptam la un raspuns de genul nu mi-am putut oprii mirarea.Banuielile mi se confirmau.Era o creatura mitologica nu ma puteam gandii ca ar traii pe Pamant nu?
-Un…de..mai exact?cum ajungem acolo?
A ras apropiindu-si buzele de obrazul meu.Am rosit fiind gata de un sarut dulce,in schimb i-am simtit varful limbii mangaindu-mi alene pielea.Se simtea ud…imi facea corpul sa tremure,pielea sa mi infurnice..dar era placut.
Fata-mi arata ca un rac.Inima incepuse iar sa bata parca era la curse.Am inghitit in sec intorcandu-mi privirea spre el atunci cand s-a indepartat de mine.
-Scump-o te inrosesti repede..-a adaugat incercand sa ma necajeasca, stransoare-i devenindu-i mai puternica.
-Taci din gura…-am intors capul in directia opusa constienta de obrajii-mi precum focul.
-Oh haide nu te supara…si numai rosii,o sa faci febra..-a continuat pe tonul sau sarcastic in timp ce imi saruta obrajii jucaus.
-Taci din gura!!mai bine spune-mi despre..locul in care ne ducem,casa..ta..-m-am intors spre el incercand sa imi calmez emotiile si am reusit odata ce a inceput sa imi povesteasca zambind ,dezlipindu-si buzele de fata mea.
-Pai…este dupa cum ti-am spus in cealalta dimensiune..o sa iti placa pentru ca este langa o padure,precum asta..insa va trebuii sa ai grija,nu o sa te poti plimba prin acea padure cum faceai aici…va trebuii sa respecti cateva reguli..
-Hm..reguli?-am intrebat retoric,nesigura ce fel de reguli…erau acestea si de ce nu puteam cutreiera aceea padure.
-Da…reguli.Vezi tu cealalata dimensiune este plina cu creaturi mitologice,aproape toate creaturile despre care tu ai citit se afla acolo si nu toate sunt dragute…
-Vrei sa spui ca…vampiri,varcolaci…si
-Oi!werewolf!werewolf nu varcolac scumpo!-a tipat usor nervos incruntandu-se.
Am clipit confuza neintelgandu-i rabufnirea
-Varcolac …suna atat de …bestie!!atat de infricosator ,uracios din toate punctele de vedere,werewolf suna mai bine..
-Dar…inseamna acelasi lucru..diferenta este ca sunt in limbi diferite..-_-
-Oi!nu-i acelasi lucru,sa nu te mai aud spunand ‘varcolac’ah..suna atat de rau ca nici eu nu il pot pronunta…
-Exagerezi…-_-
-Nu nu exagerez!...oricum,vei intra in padure numai insotita de unul din noi…
Se schimonosea usor atunci cand era nervos,dupa cate am observat,dar ii statea bine.Prindea un aer amuzant.M-am abtinut cu greu sa nu rad .
-Care noi?-zambetul mi-a disparut de pe fata auzind ultima sa fraza…Se calmase usor,dar inca il mai puteam auzii scrasnindu-si dintii si murmurand printre ei cuvintele ‘varcolac’ahh…varcolac,auzi la ea…semana eu a varcolac?aiaiai..acesti oameni..’
-Prieteni mei…-a raspuns intr-un tarziu.I-am ignorat bosumflarea si comentariile nostime,oprindu-ma pentru o secunda incercand sa pun in ordine toate informatille.Are dreptate ‘familia mea va fi familia ta..’mi-a spus,inapoi in casa…probabil ca se refera la haita lui…el fiind…lup… varcolac,werewolf…da werewolf.
-Aha…vrei sa spui haita ta!!-am zambit urmandu-l pe un pod care se balaganea usor.El a luat-o inainte tinundu-ma insa,strans de mana.
-…Nu sunt genul ala de werewolf iubire!am prieteni…normali,traiesc intr-o casa..nu impreuna cu haita pe langa padure…doamne,te-ai uitat la prea multe filme..
Am oftat urmandu-l atenta.Devenise iar irascibil.Se pare ca legendele nu sunt in totalitate adevarate..Mi-am mutat o mana pe talia sa atunci cand vantul a miscat podul mai tare.
-Esti bine?-a intors privirea uitandu-se ingrijorator.Era inca putin nervos,puteam vedea in ochii sai,dar nu renuntase in a-i mai pasa pentru mine.Il tineam strans infingandu-mi degetele in carnea sa inghitind in sec.Dedesubtul nostru se intindea o prapastie…adanca,al carei fund nici nu putea fi zarit.Am inghitit in sec intorcandu-mi privirea spre el.Frica mi se putea citii in ochi.Intotdeauna mi-a fost teama de spatiile inchise si…de inaltimi.
-Da…da…-am aprobat zambind usor,incercand sa imi ascund fobiile,insa nu prea am reusit.
Acest baiat al carui nume am realizat ca inca nu il stiam,ma citea prea bine…parca m-ar fi cunoscut de ani de zile.
A oftat enervat intorcandu-se spre mine.Mi-a dat drumul la mana,la talia facandu-ma sa ma balansez si eu odata cu podul.Am lasat un tipat facand ochii mari.
-Esti asa o pisica speriata..
-Ce…?nu nu sunt!!ce faci!?!da-mi drumul!!!!
