Body on me

Capitolul 28

                 Doua săptămâni
Au trecut doua săptămâni de când am aflat ca persoana iubita nu mai exista in aceasta lume.

Doua săptămâni in care am refuzat sa mănânc.

Doua săptămâni in care mama a renunțat la căutarea răspunsurilor si s-a mulțumit cu ce a aflat de la Louis, îngrijorându-se in fiecare zi de starea mea.

Doua săptămâni in care m-a obligat sa iau tratamente anti-depresive, dar care n-au funcționat.

Doua săptămâni pe care mi le-am petrecut in camera mea, refuzând sa merg la scoala din cauza durerii prezente in fiecare dimineața de-îndată ce ma trezesc.

Doua saptamâni in care coșmarurile nu mi-au dat pace.

Doua saptamâni in care am refuzat sa vorbesc cu cineva.

Doua saptamâni fără Zayn.

Louis a venit in fiecare zi sa ma vadă, încercând sa ma bine-dispună de fiecare data, dar fără vreun rezultat. La un moment dat am încercat sa ma conving singura ca o să-mi treacă cu timpul, exact cum zisese Louis, dar durerea devine din ce in ce mai puternica pe zi ce trece.

Într-un timp atât de scurt Zayn m-a facut să-l iubesc așa cum nu o sa mai iubesc pe nimeni vreodată. Nu poate sa fie înlocuit, nu exista cineva mai bun, nu exista cineva care sa ii ia locul bine pecetluit in inima mea. Încă nu ii pot accepta moartea, nu pot accepta faptul ca nu ii voi mai simți atingerea calda vreodată, ca nu ii voi mai auzi vocea ce-mi încânta urechile, ca nu ii voi mai privi ochii de ciocolatiul-maroniu in care ma pierdeam.

Gândurile imi sunt întrerupte din nou de scârțâitul enervant al ușii, ce ma scoate din sărite.

    - Ce dracu vrei?, tip din pat, neinteresandu-ma cine ma caută.

    - Kate, scumpă mea. A venit Louis sa te vadă, vorbește cu el., vocea blândă a mamei își face apariția, si ma ridic in fund pe pat, privind-o alături de Louis ce sta in spatele ei.

     - De ce nu ma puteți lasă pur si simplu in pace?, le spun vizibil deranjata de prezenta lor, castigand un oftat sau doua in urma întrebării mele.

      - Lasă-ne sa te ajutam, scumpo. Intr-o zi o sa trebuiască sa treci peste asta, uita-te la tine. Nu mai mănânci, nu mai iesi afara, nu mai vorbești cu nimeni, nu te mai duci la scoala. Ai acumulat o grămada de absente, Kate! Toată lumea a înțeles prin ce treci, dar profesorii nu pot sa te aștepte la nesfârșit. Deja au acceptat sa te ajute cu materia pentru ca ai rămas in urma, doar accepta sa treci peste., imi spune începând sa plângă, si ma înmoi. Nu-mi place sa o vad plângând, mai ales din cauza mea, dar imi e al dracului de greu "sa trec peste". De ce nu poate înțelege asta si sa ma lase in pace?

Aleg sa nu răspund cu nimic, simțindu-i in continuare privirea pe mine dar într-un final pleacă plângând, lasându-l pe Louis cu mine in camera.

Se aseaza lângă mine in pat, luându-mi mâna intr-a lui, și-mi da parul dupa ureche, privindu-ma vizibil îndurerat.

     - Lasă-ma să-ți fiu alături, te implor., imi spune cu o voce înceată, si ma pufneste plânsul.

Sunt terminată, nu mai pot să-mi ascund sentimentele.

Își înconjoară brațele in jurul meu strângându-ma cu putere in brate, mângâindu-mi parul in timp ce ii umplu tricoul de lacrimi amare.

    - Stiu prin ce treci, dar spune-mi ca măcar o sa încerci sa treci peste., imi șoptește in ureche, si dau afirmativ din cap, făcându-l sa răsufle ușurat.

Ma liniștesc in cursul a câteva minute, retrăgându-ma din brațele sale si murmur un "mulțumesc".

Apreciez din suflet ca este alături de mine in fiecare zi a iadului cu care trebuie sa ma confrunt, nu ii pot mulțumi îndeajuns, dar gândurile ma bântuie in fiecare secunda a vieții mele.

Orice as încerca sa fac, nu pot scapă.

Imi pot masca durerea decât, ma pot preface ca totul e bine din nou. Doar de dragul persoanelor ce tin la mine. Dar cu ce pret? O sa ma întorc înapoi acasă plângând la nesfârșit, gândindu-mă la el in fiecare moment, amăgindu-ma singura de fiecare data.

   - Haide maine cu mine la scoala., imi spune, privindu-mă cu o urma de speranța ca voi accepta.

     - Nu stiu daca sunt pregătită pentru asta., ii răspund suspinând.

     - O sa trebuiască sa te întorci la un moment dat., imi raspunde, încercând in continuare sa ma convingă.

     - Stiu., ii spun sec.

     - Kate, ți-ai petrecut doua saptamâni între patru pereți neavând vreun contact cu absolut nimeni. Daca o sa continui așa doar sa să-ți inrautatesti starea. Mi-ai spus ca o sa încerci, fa-o. Și-ți voi fii alături in fiecare moment, iti promit., o spune cu o voce blândă, privindu-ma cu ochii săi de un albastru intens.

Oftez puternic, știind ca o sa insiste la nesfârșit. Dar pana la urma, faptul ca o sa ma întorc la scoala nu o să-mi afecteze viața cu nimic. Absenta lui o sa fie evidentă indiferent de locul in care ma aflu.

     - Bine., face ochii mari, un zâmbet mare făcându-și apariția pe chipul sau.

      - Te întorci la scoala ?, ma întreabă din nou, șocat.

      - Da., răspund încet, zâmbetul crescandu-i instant.

       - Doamne, Kate, iti mulțumesc ca faci asta. Iti promit ca o sa fie ca înainte., ma strânge din nou in brațe, cu o putere mai mare de data asta.

Aleg sa nu ii mai spun nimic, in legătura cu faptul ca este imposibil sa fie ca înainte si il las sa se bucure de hotărârea mea.

     - Maine vin sa te iau la 08:00 din fata casei, si o sa te aduc tot eu înapoi. O sa rămân lângă tine pe tot parcursul zilei, sa nu cumva sa te simți singura., zice entuziasmat.

     - Okay, daca vrei sa ma trezesc dimineața atunci pleacă si lasă-ma sa dorm., ii spun pe un ton serios, si începe sa rada.

      - Desigur, scuze. Iti mulțumesc din nou ca ai luat hotărârea asta, nu realizezi cat de fericit sunt pentru tine.

      - Am prins ideea, pa Louis., incerc sa il fac subtil sa plece si înțelege, îndreptându-se înspre usa.

       - Noapte buna, Kate., ma privește pret de câteva secunde înainte de a părăsi încăperea.

Un oftat lung imi scapă când rămân din nou singura si întind din nou pe pat.

Râsetele de la parter imi aduc la cunoștința ca a aflat si mâna vestea, perfect. N-aveam chef oricum de încă o discuție in legătura cu "deciziile bune pe care le iau".

Ma cufund intre perne si oboseala își spune cuvântul in seara asta, punându-si amprenta asupra mea in circa a câteva minute, scăpându-ma de gândurile de dinaintea somnului din fiecare noapte.

De maine o sa încep sa trăiesc din nou viața pe care o aveam înainte, cu Zayn in inima mea alături.