Amintiri de catifea

Îmi... este dor de tine

Îmi... este dor de tine.

A trecut atâta timp, atâtea luni, atâtea zile, dar inima mea tot e la tine. Pur și simplu bate în fiecare moment pentru tine. Știe că, în ciuda a ceea ce îi faci, a ceea ce spui, a ceea ce lași să se vadă, nu se va opri din bătut pentru tine niciodată. Te vrea încontinuu, te vrea în fiecare moment. Te vrea atât de tare încât simt că mă doare. Ar vrea să facă schimb cu inima ta, să știe dacă a ta bate pentru ea, dacă a ta e... măcar interesată de ea. Dar nu poate să afle și, deși știe acest lucru, nu încetează să spere că într-o zi va bate lângă a ta. E prea nebună, prea încăpățânată, prea greu de controlat și de înfrânt. Ea tot pe tine te vrea, în ciuda faptului că îi faci atât de mult rău.

Mintea, oh, te disprețuiește. Te-ar rupe în bucăți, te-ar lega de tavan și te-ar lovi ca pe o piniata cu o bâtă mare de baseball. Te-ar chinui, te-ar face să urli de disperare, te-ar chinui. Ar face în așa fel încât și tu să simți prin ce a trecut și inima, dar și ea. Ar face-o mult și bine, te-ar răni, dar nu poate. Din păcate, ai făcut-o să te îndrăgească. Ai făcut-o să se gândească doar la tine, să te viseze doar pe tine și să vrea să discute doar cu tine. Indiferent ce face, indiferent la ce se gândește, este imposibil să nu se gândească și la tine. E amețită, e înnebunită, e ca și drogată. Din păcate pentru ea, drogul ei ești tu, iar tu ești mai greu de găsit ca aurul din mină. Ai vrăjit-o așa cum nu a reușit nimeni.

Înima îmi este la tine.

Mintea se gândește doar la tine.

Dar oare tu ai ceva pentru mine?