A trecut atât de mult timp încât am uitat și cum se simte.
Nu mică mi-a fost mirarea când dorul m-a izbit în piept. Simțeam ca și cum o prăpastie imensă și-a făcut loc în inima mea, acolo unde credeam că totul s-a vindecat. Eram atât de sigură că durerea a dispărut, că acel gol s-a micșorat și nu mă mai deranjează, încât am îndrăznit să sper. Am îndrăznit să visez cu ochii deschiși la un alt fel de viitor, la o altă lume și la un altfel de viață. Ba chiar am făcut câțiva pași spre acea viață pe care aș fi putut să mi-o clădesc. Era de vis.
Eram fericită pentru prima dată în foarte mult timp. Era acolo, undeva departe, dar totuși aproape, o persoană pe care am putut să contez. Era o persoană foarte specială care a îndrăznit să îmi ia întunericul în palme și să îmi arate cât de puternică e strălucirea din spatele ei. A fost acolo când am avut nevoie și mi-a zâmbit. Doamne dumnezeule!, ce zâmbet dulce avea. Nici nu am putut să realizez când mi-a vindecat toate rânile. Sau cel puțin așa am crezut. De fapt, chiar așa s-a și întâmplat. M-a vindecat de tot. Mi-a alungat durerea și supărarea. Mi-a arătat că pot să zâmbesc și să fiu fericită. M-a făcut să mă simt altfel, mai bine. Iar pentru o perioadă foarte bună de timp am uitat... de tine.
Asta mi-a fost ruptura. Momentul în care s-a dus toată pacea mea a pornit de la tine. Sau mai bine spus de la absența ta în mine. Totul a reacționat de parcă însuși inima mea s-ar fi oprit să mai bată. De parcă plămânii nu ar mai vrea să mi se umple cu aer, iar sângele să curgă prin venă. S-a simți ca și cum lipsa ta a declanșat un cutremur. Scânteia care aprinde câmpul de paie uscate. Micul scurt circuit ce face o camera plină cu gaz să explodeze. Scuză-mi brutalitatea imaginilor, dar așa s-a simțit. Sau cel puțin a fost pe aproape. Nu știu cum altfel aș putea ilustra durerea ce m-a făcut să mă zvârcolesc nopți la rândul și să implor milă. Acel ghem de emoții și sentimente contradictorii pe care am crezut că le-am depășit. Acel val de distrugere, de ură și de milă. Totul din nou și din nou. Mai furios ca înainte, dar parcă mai scurt. Cel puțin sper că e mai scurt.
La fel cum sper ca suferința să dispară. Din nou același punct dureros în care crezusem că nu voi mai intra.
CITEȘTI
Amintiri de catifea
Roman d'amourAmintirile noastre, privirea ta, sentimentele mele. Durerea mea, indiferenta ta, distrugerea noastra. Ce a mai rămas, înafara câtorva amintiri dulci, ce acum doar dor? Gandurile mele pline de dor au ajuns deliciul tău plăcut și lung. Cum s-a ajuns...
