Atena
Îmi deschid ușor ochii și mă ridic cu mari eforturi din pat. Mă târăsc spre fereastră și trag perdelele după care deschid geamul. Este acolo, noul meu vecin. Înainte de a intra în mașină îmi aruncă o privire și un zâmbet, iar picioarele mele se înmoaie ca o înghețată într-o zi toridă de vară. Dar realizez că părul meu este extrem de ciufulit și posibil să fiu negră sub ochi de la machiajul pe care am fost prea leneșă să îl îndepărtez în totalitate așa că fac primul lucru care îmi vine în minte, mă așez sub fereastră cu viteza luminii ca un copil mic și speriat.
- Sunt atât de greu de privit? Aud dintr-o dată o voce masculină venind de afară.
Îmi aranjez puțin părul și mă șterg la ochi.
- Este dimineață, se iartă. Îi răspund ridicandu-mă și zâmbindu-i.
- Ai avea dreptate, dacă nu ar fi ora 13. Îmi reproșează chicotind și urcând în mașină.
Pe trotuar tocmai apare Aaron.
- Ai un nou prieten?
- În loc să comentezi mai bine hai înăuntru și dă-mi țigări pentru că am rămas fără.
Cobor, iar Aaron tocmai intră pe ușă.
- Bănuiam că, iar ți-a fost lene să mergi să îți cumperi. Îmi spune trântindu-se pe canapea și aruncând un pachet încă nedesfăcut pe măsuța de cafea.
- Mă cunoști atât de bine. Îi zâmbesc larg și mă pun lângă el desfăcând pachetul de țigări.
- Deci care-i faza cu băiatul nou?
- Nimic. Este doar vecinul de vizavi.
- Cheamăl cu noi diseară.
- Nu cred că e o idee bună.
- De ce nu ar fi?
- Chase și mama m-au sfătuit să stau departe. Îi spun iar el îmi aruncă o privire bizară, gen " Cine ești tu și ce ai făcut cu Atena?". Ok, îl chem.
- Pentru o secundă m-ai speriat.
