Atena
Faptul că au primit ordine clare cu uciderea mea este avidentă, dar nici acum nu pot să înțeleg motivul. Ce anume vrea Jasper de la mine? Ce rol am eu în planurile sale?
Încăierarea este una dură dar vampirii nu dau nici un semn cum că ar avea puteri speciale. Caden încearcă să rămână mereu în apropierea mea dar nu reușește. Furia din privirea s-a este una pe care o văd rar, dar mereu îmi doresc să fie pentru ultima dată. Miko începe să își piardă din forță, acest lucru fiind evident. Aaron nu este aici, deși puțină magie în favoarea noastră nu ar strica deloc. Ceilalți trei membri ai haitei care sunt aici totuși se descurcă bine, dar este doar o chestiune de timp până și oboseala lor va fii evidentă. Nu înțeleg, unde sunt mama, Elliot și restul haitei? Ei de ce nu sunt aici? Ceva nu este deloc bine. Sar pe umerii unui vampir și reușec să îi smulg capul de pe umeri dar mulțumită neatenției mele nu observ cât de aproape suntem de marginea prăpastiei unde a căzut mama în tinerețe. Istoria poate chiar are prostul obicei de a se repeta. Aruncând o ultimă privire asupra luptei, îi prind privirea lui Caden. Se oprește în loc și încearcă să proceseze imaginea din fața lui. Ultimul lucru pe care reușesc să îl mai văd este trupul său doborât la pământ de către adversar. Adio iubitule.
Simt cum trupul meu se izbește violent de o stâncă și cad în apa rece. După o perioadă de înconștiență mă trezesc datorită razelor soarelui, sunt pe malul râului. Mă ridic în șezut și privesc în jurul meu, nu este nimeni aici. Nu m-au găsit, asta este foarte bine pentru că nu știu ce aș putea spune referitor la pulsul meu care nu mai există. Totuși mă simt excelent, de neoprit.
Trebuie să aflu ce sa întâmplat cu ceilalți în urma luptei așa că pe cât pot eu de discret mă furișez în zona propriei case. Într-un fel am noroc că am căzut în râu, mi-am prierdut mirosul specific și am căpătat unul de pește, oribil de altfel. Mama stă așezată la platoul din bucătarie și bea cafea, are ochii plânși. Unchiul Tay și mătușa Lucy încarcă să o calmeze pe Miko din plâns și din învinuirea propriei persoane, în camera de zi. Atât, nu mai este nimeni în casă. Mă concentrez asupra casei de lângă noi, casa lui Caden și Jack. Nici la ei nu pare a fi nimeni, însă aud un sunet slab venind din beci. Nu pot risca să fiu văzută așa că prefer să plec pentru a descoperii und sunt ceilalți.
Mă simt deja ca un trădător, un fugar. Nu este corect față de ei dar mai bine să creadă că am murit decât să dezbin haita. Vai mamă, îmi ești datoare pe viață!
Caden
Am văzut-o căzând și am fost neputincios. Am ucis fiecare vampir dar nici măcar după sosirea dimineții nu am reușit să o găsim. Mă simt pierdut, parcă am pierdut o mare parte din mine și cealaltă parte rămasă ar fii nimeni. Jack mă învinovățește pe mine, nimic nou, dar de data aceasta a exagerat cu pedeapsa. M-a pus în lanțuri în beci, să nu o pot căuta și să aflu noutăți doar dacă vrea el. E pură tortură, mai bine mă bătea sau îmi rupea vreun os.
Unde ești, Atena? Știu că nu te-am pierdut de tot, simt asta chiar dacă toți susțin că n-ai avut cum să supraviețuiești. Oricum, răzbunarea va fii pe măsură imediat ce voi scăpa de aici.
Catherine
Puiul meu, unica mea fiică a murit? Refuz să cred asta! Seth și ceilalți o vor găsi vie. Pe toți zeii! Este pentru prima dată când sper ca bănuiala mea și a lui Chase să fie reală, să fie copilul lui Dante. Să fie un hibrid.
