- Te-ai întors. Izbucni ea în lacrimi.
- Când am aflat că tu și Seth v-eți avea un copil, nu am mai putut să rămân. Iartă-mă. O apucă de mijloc trăgând-o spre el într-o îmbrățișare puternică și plină de iubire.
- Cănd am văzut biletul cu " Ne vedem la lac în zece minute" speram din tot sufletul să fi tu.
- Mă bucur. Catherine, vreau să rămân în oraș.
La auzul cuvintelor rostite de vampir inima femeii tresării puternic.
- Habar nu ai cât am suferit când ai plecat. Sunt conștientă că eu am făcut ceva mult mai grav dar...eu... Dar cuvintele ei se înecau în lacrimi care la rândul lor se pierdeau in tricoul mulat a lui Dante.Peste câteva minute cei doi s-au înmuiat în apa lacului, ca pe vremuri.
- Povestește-mi despre fiica voastră.
- O cheamă Atena. E foarte încăpățânată și mereu pe pas de fugă. Dar nu îmi fac griji pentru ea cât timp e cu Caden. O protejează și cu prețul propriei vieți.Între timp Caden o căută disperat pe Atena.
- Trebuie să o găsesc. Hai Atena, dă-mi un semn, un indiciu oricât de mic. Se frământă Caden alergând prin oraș sperând să îi simtă mirosul.- Unde sunt? Îmi amintesc că, concuram, un cerc de foc și niște tipi îmbrăcați în negru, după aceea nimic. Miroase frumos, a mentă. Sunt în lanțuri care bănuiesc că sunt prinse de un podea pentru că stau pe podea.
În scurt timp a reușit să își îndepărteze materialul care îi îngreuna vederea și în fața ei s-a afișat o încăpere fără ferestre, cu pereți de beton, cu un bec care lumina slab și o masă veche din lemn însoțit de un scaun cu aceleași caracteristici.
- L-am văzut pe Caden cum se grăbea spre mine, știu că mă va găsi.