Aerul rece si taios, descompus in atomi
Imi acopera strigatul de ajutor- inceputul terorii.
Privind lumina prismatica, descompusa in culori
Imi vad trecutul- clipe zacand in abisul uitarii.
Nu ma mai pot regasi in cea de ieri...
Roşul a devenit peste noapte un albastru sters.
Albastru apasator, compus din lacrimi si dureri,
Din vise spulberate si un regret imens.
Regrete. Doar atat mai pot simti acum.
E prea tarziu sa mai repar, e prea devreme sa-mi revin.
Vazandu-mi lumea cum ia foc si se transforma incet in scrum,
Din tot ce-a fost frumos odata, a mai ramas doar un suspin.
