Era aproape ora 12 și eu stătem în sufragerie pe canapeaua mea portocalie așteptând-o pe Andaluzia să vină.
Romaniț și Violoncela erau si ei prezenți in sufragerie, însă ei stăteau pe podea pentru că nimeni nu se atinge de canapeaua mea luată din târg, să fie clar.
Aștept 5 minute, aștept 10, ba chiar 15 și Andaluzia nu apare. După încă vreo 10 minute, 40 în total, cu mult peste ora stabilită, își face și Andaluzia simțită prezența, având la ea o geantă purpurie destul de mare.
-Andaluzia! Parcă am zis 12 fix, e aproape 1!
-Ușor nepoțică, am avut o întâlnire de lucru cu șeful meu.
-Andaluzia, tu nu ai șef. Plus că dacă fraierești oameni spunând că o să moară în curând și tre' să te plătească pe tine să rămână în viață nu este considerat un job.
-Ei bine, ai dreptate. Am avut o întâlnire de lucru cu mine însumi și, lasă-mă să-ți zic, sunt o persoană extraordinară.
Uneori mă întreb cum am ajuns să mă înrudesc cu o asemenea persoană. Andaluzia era pura definiție a prostiei si a lăcomiei.
Ea e un fel de Donald Trump numai că mai sinceră și mai puțin portocalie.
-Sora mea mai vrei sa găsim blestemul sau nu? Hai ca mai am si alte probleme pe cap. Spune Andaluzia brusc, scoțându-mă din propriile gânduri.
-Bine, facem așa, eu și Violoncela căutăm la parter și grădină, iar tu și Romaniț la etaj.
~~~~~
A/N:
Shout-out to prietena mea Raisa, care îmi dă din ce în ce mai multe idei, hai ms pwp.
P.S. faza cu canapeaua e reală, țăranca de Raisa nu mă lasă la ea pe leagăn :(
-Mixy
CITEȘTI
Aventurile Georgicăi Mirela
Comédie~Ironic de bun~ Aventurile unei tărănci dintr-un sat uitat de lume, alaturi de cei doi copii ai săi. Avertisment: conține glume proaste. idk
