Azi e miercuri. Stând pe un scaun vechi din lemn din sufrageria casei noastre îmi aduc aminte de mătușa mea, Andaluzia.
Acum vreo 2 săptămâni am primit de veste cum că vrea să mă vadă, având niște vești pentru mine. Eram puțin agitată căci Andaluzia era o vrăjitoare respectată și ceva sigur e putred la mijloc.
Ultima dată când am văzut-o a fost când am venit la ea să îmi citească viitorul în cappuccino, însă la tot ce o întrebam îmi răspundea cu Mă jur sora mea ca sigur pică doina la examen, învaț-o numa' p-aia și te vei descurca, ai încredere în mătușa ta ca le știe pe toate.
Nu a picat doina...
Însă cum zic eu, trecutul a trecut, iar Andaluzia merită încă o șansă.
Imediat ce îmi termin ceaiul din frunze de cânepă îi chem pe Romaniț și pe Violoncela și împreună pornim spre casa mătușii.
~~~~~
-A! Sora mea nu credeam că o să te arați pe aici, mă bucur că ai venit, mai ales și cu pruncii, doamne ce seamănă cu tatăl lor! spune Andaluzia când ne vede intrând pe ușă.
Înainte să plecăm le-am spus copiilor de Andaluzia și farmecele pe care le face. Sper să nu înceapă sa o bată la cap pe săraca femeie, ce de fapt nu e așa săracă având în vedere că ne aflăm într-o vilă cu piscină în curtea din spate.
-Mătușică! Am auzit că poți să faci vrăji, e adevărat? întreabă o foarte curioasă Violoncela.
-Da fetița, avem farmece, blesteme, vrăji de toate felurile, pot face orice.
-Orice?! Poți face ca oamenii să construiască mai multe spitale, nu doar biserici?! spune sau, mai degrabă țipă Romaniț.
-Puișor, eu fac vrăji nu miracole, totu' are o limită hai să nu exagerăm.
~~~~~
A/N: O să sfârșesc aici capitolul pentru că e 4 dimineața și dacă mai stau puțin adorm scriind, așa că îmi pare rău.
Sper să updatez cât mai curând.
CIAOO
-Mixy
CITEȘTI
Aventurile Georgicăi Mirela
Humor~Ironic de bun~ Aventurile unei tărănci dintr-un sat uitat de lume, alaturi de cei doi copii ai săi. Avertisment: conține glume proaste. idk
