Capitolul 15

4 2 1
                                    

    Cristian  s a uitat la mine lung...Statea si ma privea.Atat.Am inceput sa regret tot ceea ce ii spusesem.Am iesit in fuga din casa.Era o zi ploioasa...Fugeam pe trotuar,voiam sa merg intr un parc din apropiere.Am hotarat sa trec strada printr un loc interzis...La mijlocul strazii mi s a rupt firul...La un moment dat m am trezit si am observat ca sunt intr un spital..Langa mine erau paritii mei..I am intrbat ce se intamplase.Mi au zis ca am fost lovita de o masina si ca am stat in coma o saptamana.I am intrebat cine venise sa ma viziteze.Ei mi au zis a a fost Cristian ...Dar el i a rugat sa nu imi spuna ca a fost la mine.

.........................................................................................................................................................

Dupa o saptamana am fost externata din spital..Nu voiam sa mai merg la Cristian si le am spus parintilor mei ca ma imtorc in Romania...Imi voi continua acolo studiile...Ajusa la Cristian am incput sa imi fac bagajele...Cristian a venit la mine in camera si m a intrebat daca sunt bine...L am lasat fara sa ii raspund ...M a intrebat daca m a deranjat cu ceva si ca de ce plec...I am spus ca sa se gadeasca...I am zis sa se uite bine la mine pentru ca e ultima oara cand ma vede.A inceput sa se enerveze si sa arunce cu lucruri prin casa...Mi am luat bagajee repede siam plecat...

DUPA O LUNA...

Ma reacomodasem deja cu Romania ,tara mea in care m am nascut...De Andrei nu am auzit nimic...Nici cu Critian nu am mai vorbit la telefon...Facultatea se terminase..Venise vacanta de vara.In vacanta voiam sa ma distrez si sa ma reintalnesc cu vechii mei prieteni pentru ca imi era foate dor de ei...Desigur ca cu unii m am intalnit ,dar voiam sa ma intalnesc cu toti...Din curiozitate i am intrebat ce mai face Andrei.Mi au zis ca s a mutat din oras si si a intemeiat o familie...Ce am auzit m a bucurat...Chiar nu il mai iubeam...Nici la Cristian nu ma mai gandeam.Intr o zi in blocul in care locuiam s a mutat o familie noua...Pe doamna o chema Popescu Maria, pe domn Popescu Florin...Ei aveau 2 copii ..Intre ei era diferenta de 1 an...Pe cel mare il chema Popescu Robert,iar pe cel mai mic Popescu Danut...Robert avea 21 de ani,Danut era de aceeasi varsta cu mine...Adica avea 20 de ani.

___________________________________________________________________________

SPER CA V A PLACUT SI ACEST CAPITOL!!!NU  UITATI  SA LASATI CATE UN COMENTARIU SI UN VOT!!!

A doua șansa...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum