Scrisoare generală către ființa umană

117 14 1
                                    


Când faci o greșeală îți place s-o ștergi cu cârpa,
Crezi că lucrurile din jurul tău sunt praf.(supraestimarea persoanei)

Dar de fapt aștepti doar pământul a se surpa,
Ca să poți pica și să-ți așterni și tu pata undeva, ca un graf. (moartea cu mila ei)

Ți-aș zice că ești un ciclop,
Observi doar ceea ce dorești a observa.
Drumul drept al omului prost:
galop, galop, galop.

Tu nu-ți auzi bătăile inimii,
Tot timpul ești ocupat cu altceva.
Nu vrei nici să te schimbi,
Crezi că e mai bine așa.
Te plângi când dorești ceva,
Dar n-ai face nimic să obții acel ceva.
Îți creezi singur durere, om masochist,
Iar pe lânga acestea, rănești persoane dinadins.

Încearcă să te accepți pe tine
Și lasă-ți garda jos,
Pentru că de cele mai multe ori,
E bine să pierzi ca să te găsești în mulțime,
Primele tale gânduri existente
Și primele tale emoții puternice.
Trezirea, Doamne, la realitate!

degete prinse-n ușăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum