Daca mental te vei adânci în apa tulbure si brună,
Vei începe a auzi cele mai dulci șoapte
Din partea sirenelor, un cântec fără sfârșit...
Tristeți tot mai mari te cuprind, copilul mamii, nu mai plânge, măcar pentru o clipă,
Deschide ochii și privește a soarelui aurie lumină,
Înspre o anume parte îndreaptă-ți fața,
Pe obraz să-ți ofere cele mai blânde mângaieri
Și continua să privești, nu cumva sa te uiți în altă parte,
Ține minte, cu ochii închiși te pândește o teribilă moarte.
Aș fi vrut să fi fost eu aceea care ți-ar fi șters lacrima neputinței,
Dar clipele ca tunetul răsună, s-a făcut prea târziu...
Ai închis ochii.
Fără mâini, fără brațe, curgeai fără încetare
Oh,
Te preschimbai în spumă și-n sare de mare!
Cântecul lor fără sfârșit, parcă ai număra boabele de nisip...
CITEȘTI
degete prinse-n ușă
Poesíaprin "degete prinse-n ușă" doresc să-mi exprim prin scris neputința de a mă exprima altfel. (gânduri și gânduri pe timp de noapte) • ,, deasupra mării și-a luat zborul spre zarea albastră, către dorul pe care cineva îl ducea, însă nimeni niciodată n...
