Poezii I

Revedere

Toamna îşi face loc prin orăşel,suflând frunze colorate,  
 Pe străzile pustii,se plimbă agale un băiat.
Prin capul său,apar tot mai multe gânduri disperate
Căci credea că iubirea vieţii lui l-a părăsit,a plecat...  

O frunză se lipeşte de obrazul lui,şi incet îşi aminteşte,
Cum iubita lui îl săruta pe-obraz şi pe buze
Şi cum la ureche,cu glasul ei cald,îi şopteşte:
"Orice moment se va întâmpla,trebuie să-l trecem fără scuze".

Nu ştia exact ce s-a întâmplat,de ce soarta s-a răsturnat.
Dintr-o ceartă s-a ajuns la o ruptură,
O rană ce s-a deschis in sufletele celor doi,sentimente s-au despicat
Şi ambii au căzut într-o mare de agonie,de ură.

Fata,stătea in camera ei,plângând lacrimi amare,
Simţea cât de tare,adânc,inima doare.
Nu-i venea să creadă cum totul s-a prăbuşit,
Cum soarta e aşa crudă,cum ghinionul s-a nimerit.

Şi strânge perna tare-n braţe,si lacrimi curg tot mai amare,
Suferinţa in inima ei pură,simte cum apare;
Dar dintr-odată,un gând in fugă in mintea ei işi face loc,
Se gândeşte mai profund,işi aşează viziunea la mijloc.

Îşi aminteşte ceea ce amândoi şi-au promis,
O promisiune importantă,un lucru ce nu trebuie omis,
Promisiunea era:
"Orice ar fi,noi nu vom renunţa!".

Băiatul,în timp ce jalnic pasul continua,
Încet-încet de acea promisiune,şi el îşi amintea.
Brusc,s-o caute pe fată,el acum s-a gândit
Şi să-i spună de promisiunea ce şi-a reamintit.

Fata iese repede,în căutarea lui,sperând că se vor împăca.
Simţea cum acea agonie încetul cu-ncetul dispărea.
Dintr-odată,in timp ce alerga,o siluetă in zare i-a apărut,
Acea siluetă se contura tot mai bine,iar norii pare c-au dispărut.

Băiatul o vede,îşi deschide braţele,şi strâns pe fată o strânge;
Fata de bucurie,fiindcă se află in braţele lui,începe a plânge.
Amândoi împart un sărut sincer,plin de dulceaţă şi amor,
De-acum nicio ceartă nu-i va desparţi,rănile nu mai dor.