Poezii I

Ultima sansa

Este in natura timpului ca metodele stravechi sa dispara
Este in natura timpului ca tacticile noi sa apara
Cand timpurile stravechi intalnesc memoriile actuale
Memoriile inlocuiesc totul in pacat,cu actiuni ce par duale

Multe lupte s-au mai dat,a curs mult sange
Pe acele dealuri,si campii,flori de cires acopera tot
Si uite asa,o ploaie cu tunete,cum picura,plange
Frumusetea copacilor,a naturii,e imprejmuita de un aer parca mort

Uite asa,in mars,trupele imperiale,se indreapta pe campul de lupta
Inarmati cu arme de foc si uniforme noi si echipati
Samuraii asteapta pe deal,cerul incepand sa aiba o culoare carunta
Asteapta acolo pe deal,cu sabiile in teaca,dar totusi etalati

Este ultima lor sansa,au ramas 500
Impotriva a atatia soldati
Dar tot ce vor ei e sa-si apere traditia si sa lupte
Si pentru asta si-ar da viata onorati

Soldatii s-au oprit,un sol spre samurai se indrepta
Un plic cu un nod gros,frumos sigilat
Acolo,in el,se afla de predare oferta
Dar Saigo nu a suportat asta,oferta a refuzat

Ei nu aveau sa se predea ca niste lasi,nouri negri pe cer
Astfel au ales sa lupte pentru a lor traditie si obicei 
Ploaia s-a pornit,ura printre oameni rasufla ca un ger
Samuraii se indreapta in viteza spre soldati,comandati de cei trei

In acea lupta,in acea zi
60 de pusti erau la o sabie,ca lupii pe o oaie
Poate ca Saigo,victoria nu va primi
Inconjurat de soldatii imperiali,o droaie

Si luptand din greu,ca prin minune
O mana de oameni,cati erau,10000 de soldati au omorat
Soldatii s-au retras infricosati de-al Saigo renume
Samuraii au luptat,orice obstacol au doborat

Dar totusi,pana la urma,doar 40 au ramas
In fata unei imense armate
Marsaluind spre a lor cazarma,a trecut un ceas
Si vazandu-i,militarii pregatesc capcanele improvizate

Se aud caii cum tropaie,ce sunet asurzitor
Iar militarii se pregatesc sa traga neanuntat
Un strigat,o comanda,pe un ton cutremurator
Mitralierele incep focul,solul e zdruncinat

Ultimii 40 cad de pe cai,ca niste spice
Iar Saigo si prietenul sau zac unul langa altul,grav raniti
El ii pune mana prieteneste pe umar,si ii zice:
"Nu te teme,tot noi am castigat,ei sunt cei umiliti"

Cei doi,au murit unul langa celalalt,vantul adie usor
Flori de cires zboara prin aer,cu un miros asa dulce
Cateva flori,ca niste cununi,au cazut la capetele lor
Acea mireasma a florilor,incet,in vant se duce

Intr-un mod las,vechiile traditii au fost incalcate
De metodele noi,duale,si pacatoase
Dar acele traditii,nu au fost de tot spulberate
Ele inca raman,in ale unor oameni inimi,suflete si oase