Dark Hearts

Capitolul 1 - Băiatul cu ochii verzi

Heii, m-am gândit să fac o poveste nouă. Nu sunt sigură că vă va plăcea aşa mult. Vă rog spune-ţi-mi părerea despre ea. :* 

V.C.F (votează, comentează, follow) :* :))

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-Aby, fii atentă! se aude o voce care mă trezeşte la realitate, acesta fiind şeful meu, Charlie. 

Mi-am întors privirea lângă mine fiind  un băiat în jur de 21 de ani la bustul gol, în jos având doar boxeri. Stă în şezut cu mine peste el, iar eu sunt îmbrăcată doar cu sutienul negru şi chiloţii siimpli tot de culoarea negru. Corpul îmi este acoperit cu o pătură albă pufoasă care-mi gâdilă pielea şi o răsfaţă în acelaşi timp 

-Ăhm, îmi pare rău! Nu mă simt prea bine, spun şi mă ridic de pe băiatul foto-model, care am înţeles că se numeşte Andrew.

Sinceră să fiu, nu prea aş fi vrut să mă ridic de pe el, arată aşa bine. M-ai ales muşchii lui, oh.. gata Aby! E doar un băiat.

-Pentru numele lui Dumnezeu, Aby! E o şedinţă foto, nu contează dacă ţi-e rău! Aşează-te din nou peste el, acum! ţipă Charlie la mine, arătând cu mâna sa dreaptă spre băiatul aproape gol.

M-am aşezat fără să mai zic nimic. Apoi fotograful a îndreptat aparatul de fotografiat spre noi şi a început să ne pozeze. Lumina bliţului îmi intra în ochi, astfel făcându-mă să mă strâmb de câteva ori. A trebuit să ne schimbăm poziţia de multe ori, doar pentru a ieşi bine pozele.

Când am auzit din gura fotografului "Gata", m-am ridicat de pe Andrew, cu pătura pe mine.. îndreptându-mă spre uşă. Am deschis-o şi imediat am dat de un hol lung. Am făcut câţiva paşi, iar în ambele părţi erau mai multe uşi în care se făceau şedinţe-foto. După ce am mai făcut câţiva paşi am dat de uşa pe care scria "WC fete". Am intrat şi am dat jos pătura de pe mine, băgândo în geanta mea, pe care am luat-o de pe scaunul din camera unde am pozat. Iar în geantă fiind hainele mele. 

M-am uitat în oglindă, văzând o fată slăbuţă, aproape goală, cu părul şaten şi ochii ciocolatii. Eram eu! O simplă fată de 20 de ani fără un iubit, care-i lipseşte iubirea. Şti-ţi ce se zice, iubirea nu o vezi, nu o miroşi, nu o auzi.. o simţi. Dar ce se întâmplă când inima îţi este zdrobită şi se face mii de bucăţele? Oare mai pot fii lipite la loc miile de cioburi roşiatice în forma corectă? Dar, oare băieţi perfecţi mai există?

Un băiat perfect ar fii cel care te face fericită, care te face să uiţi de griji, să simţi că eşti îndrăgostită cu adevărat, să te simţi protejată, alintată. Băiatul care îţi vorbeşte blând, care te contrazice când te jicneşti singură, care-ţi ia apărarea mereu, care îţi spune "Te iubesc" mereu, care ar vrea să te închidă într-o cameră în aşa fel ca nici-un băiat să nu te atingă. Nu  te-ar jicni niciodată, nu ar da în tine, nu te-ar face să plângi mereu. Ţi-ar spune că eşti numai a lui atunci când vă certaţi. Ăsta ar fii băiatul perfect.

M-am îmbrăcat cu rochia neagră, strâmtă care se termină la genunchi, fără bretele, care-mi dezgoleşte spatele. Mi-am luat pantofii albi cu tocul de 15 cm. Am scos jacheta din piele neagră şi mi-am puso pe mine.

Am ieşit din baie dând din nou de holul lung, iar parchetul scârţâia la fiecare pas făcut de mine. În timp ce-mi căutam telefonul în geanta mea micuţă, cineva m-a prins de talie întorcându-mă cu faţa la el. 

-Da, Andrew? întreb eu punându-mi mâna în părul lui. 

-Mă gândeam dacă vrei să ne jucăm puţin,spune apropiidu-şi buzele de pielea gâtului meu lăsând săruturi umede.