Capitolul 2 - Visul

406 30 4
                                    

Heii, am pus un nou capitol, sper să vă placă. Nu uitaţi să vă spune-ţi părerea. :X

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Am auzit telefonul sunând şi m-am ridicat în şezut pentru al lua de pe noptieră fără să mă uit cine mă sună. 

-Alo? întreb şi mă lungesc în pat.

-Aby? Ce faci? se aude vocea blândă a mamei de la celălalt capăt. 

Perfect fix de mama aveam chef. De ce nu mă lase nimeni în pace? Dar să nu uit, că ea ma scos din căminul ăla de copii. Oh, acum iar mi-am adus aminte de mama mea adevărată. Cum a murit împuşcată de tata, iar el nu a suportat gândul că va ajunge la închisoare aşa că s-a omorât şi el. Fiecare minut mi-l petreceam în camera căminului, plângând de dorul părinţilor mei. Nu ieşeam niciodată din cameră, doar atunci când era ora mesei. Nu stăteam cu copiii de vârsta mea, nu-mi plăcea să ies afară. Fetiţa jucăuşă şi mereu veselă care alerga mereu prin curtea casei ei dispăruse atunci. Am fost foarte afectată de moartea părinţilor. Şi pe atunci aveam doar 8 ani, am avut o copilărie groaznică, asta până a apărut Alice, mama mea vitregă.. care ma scos din închisoarea aia. Mi-am făcut prieteni noi, şi am devenit din nou fetiţa aceea. Ea m-a salvat, fiind o mamă protectivă şi iubitoare. Mereu am iubito, şi o voi iubii.

-Ăhm, bine tu? întreb şi-mi pun perna din nou pe faţă.

Uşa s-a deschis, pe ea intrând Harry cu o cană de cafea în mâna dreaptă. M-am ridicat în şezut şi mi-am luat perna de pe faţă punând-o în poala mea.

-Trebuie să închid, paa! am închis telefonul imediat fără să o mai las pe mama să spună ceva.

Am luat cana din mâna lui Harry, ducând-o la gura mea..imediat gustul amărui mi-a invadat gura încălzindu-mă. Am mai luat câteva guri, după am pus cana pe noptieră.

-Mult mai bine, de asta aveam nevoie. am spus şi mi-am închis ochii pentru câteva secunde.

-Cu cine ai vorbit la telefon? întreabă Harry şi se pune la marginea patului. Am impresia că băiatul ăsta vrea să afle mai multe despre mine.

-Te interesează? întreb şi am ridicat o sprânceană. El crede că o să-i spun orice, doar nu sunt proastă. 

-Eşti imposibilă. oftează Harry.

Am căscat şi m-am lungit pe pat, mi-am pus capul pe pernă, iar cealaltă pernă am aruncato pe undeva prin pat.

-Eu mă culc. Poţi pleca. arăt  cu mâna spre uşă.

Am auzit uşa închizânduse, dar ciudat, am auzit paşii lui Harry venind spre mine.

-Ce faci? am întrebat şi mi-am ridicat capul de pe pernă. Dacă el vrea să-i pic în plasa lui, probabil aşa a făcut cu toate fetele, nu o să-i reuşească.

-Mă culc. spune şi se aşează lângă mine în pat. Îl urăsc din ce în ce mai mult pe băiatul ăsta. 

A tras pătură albastră şi pufoasă peste noi, acoperindu-mă doar până la gât.  Ma tras în braţele sale mari, şi m-a lipit de pieptul său mare.

Am cutremurat când i-am simţit mâna pe burta mea. Palmele îmi transpirau, dar nu ştiu de ce. Mă simţeam ciudat, vroiam să rămân braţele lui, dar mai vroiam şi să mă ascund într-un colţ întunecat departe de Harry. Oare el vrea doar să îşi bată joc de mine, sau chiar îi place de mine? 

**

 Am scos un geamăt de oboseală în timp ce mi-am deschis ochii, prima oară am văzut în ceaţă, apoi imeginea devenea din ce în ce mai clară. Am simţit greutate pe burta mea, mi-am ridicat capul pentru a vedea ce este, şi i-am văzut mâna lui Harry. Mi-am întors privirea spre stânga, văzându-l pe el cu jumătatea de faţă ascunsă în pernă, iar câteva şuviţe de păr îi erau lipite de frunte. 

Dark HeartsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum