Dark Hearts

Capitolul 5 - Nu mai beau niciodată!

Însfârşit am reuşit să pun şi eu nextul. Îmi pare rău că nu am postat mai repede. Scuze pentru greşeli.  Capitolul acesta il dedic lui Sticsiii (vaca mea :) ) Nu uitaţi să votaţi şi să-mi spune-ţi părerea voastră. 

Lectură plăcută! :*

Harry s-a desprins din sărut lăsându-mă să respir. Încerc să-l dau jos, dar corpul meu răspunde mişcărilor lui.. nu vreau să ajung următoarea victimă. Dacă ar apărea cineva acum cred că i-aş pupa picioarele pentru că m-a salvat. Nu mai vreau să-l simt aşa, dar de ce nu pot pur şi simplu să-i dau o palmă şi să plec?

Mâna lui a intrat pe sub tricoul meu, mângâindu-mi coapsa până a ajuns la sutien. M-a sărutat din nou, lăsându-mă din nou fără aer.

-Harry.. n-am apucat să mai spun ceva pentru că gura lui a astupat-o din nou pe a mea.

S-a lipit mai mult de mine,  s-a desprins din sărut punându-mă jos şi a rânjit. Nu, i-am făcut jocul.. Cum de am putut să-i pic în plasă aşa uşor?

-Cam atât pentru azi. rânji în continuare Harry. M-am lipt de pieptul lui rânjind şi eu, şi în următoarea secundă palma mea i-a lovit obrazul, şi el şi-a întors faţa spre dreapta punându-şi mâna pe obrazul roşu. 

Şi-a întors faţa spre mine şi tot rânjea. Ce naiba? Omul ăsta e făcut din piatră? În loc să-l doară pe el obrazul, mă doare pe mine palma. Dacă ar ştii cât de mult îl urăsc.  

M-am uitat nervoasă la el, şi m-am întors pe călcâie dând să plec, dar Harry m-a prins de încheietură întrorcându-mă cu faţa la el. Doamne, cât de frumos e băiatul ăsta, şi ce bine i se simte pieptul, cred că s-ar simţi şi mai bine dacă nu ar fii şi bucăţile astea de material între noi. Dar ce tot zic eu aici? Sunt nervoasă pe Harry, foarte nervoasă. 

-Recunoaşte că ţi-a plăcut, se apropie Harry mai mult de faţa mea, astfel simţindui respiraţia caldă bătându-mi în obraz şi câteva şuviţe din părul lui gâdilându-mi fruntea. De ce am senzaţia că vreau să-l sărut? Nu, eu nu vreau asta, eu îl urăsc şi asta o să fac mereu, o să-l urăsc pentru tot restul vieţii mele pentru că nu vrea să-mi dea pace. 

-Lasă-mă Harry, du-te şi continuă să i-o tragi târfei ăleia. spun clătinându-mă puţin din cauza ameţelii, mai vreau să beau ceva.. nu mă simt bine dacă nu mai beau câteva guri de alcool. Dar cum scap de lipitoarea asta? 

-Cumva eşti geloasă? începe să râdă lăsându-şi la iveală gropiţele lui frumoasă.

-Eu geloasă?Pff, mă doare undeva de ce faci tu cu toate curvele tale, Harry Edward Styles. Băiatul care şi-a traso cu aproape toate curvele din lumea asta, şi apoi le-a lăsat baltă. Ahh, şi să nu uit că tu eşti aşa zisul milionar. m-am oprit din vorbit din cauza sughiţului, iar Harry se uita la mine mirat. Ce? Dacă te împrieteneşti cu nişte curve de pe aici, aflii mai multe. spun adevărul.

Nu prea mi se pare mie a milionar, oare câţi ani are, 40? Neah, e prea tânăr, dar milionar la o vârstă mică,  cred că taică-su o fii preşedintele. 

-Deci, acum că ştii totul despre mine, adică o parte din povestea mea.. ce-ai zice să mergem acasă? îmi atinge şoldul cu mâna sa şi mă împinge spre scări. Nu vreau acasă, vreau să mai beau.. încă nu mi-am potolit pofta. 

-Nuu!! Încă puţin, încă ceva de băut şi apoi mergem acasă, promit! mă plâng şi fac o faţă de căţeluş. Niciodată nu mi-a mers faţa asta, cred că acum arăt ca o proastă. 

-Nu, îţi faci rău, ţi-a ajuns cât ai băut. mă ceartă Harry deschizând uşa de la ieşire. Îl urăsc aşa mult că are dreptate, dar ce să înţeleg eu cu mintea asta a mea îmbibată de alcool?