Dark Hearts

Capitolul 6 - Kevin?

De ce mereu oamenii trebuie să sufere? De ce unele persoane trebuie să rănească alte persoane? Nu au inimă? Nu, nu au.. aşa cum nu a avut nici Kevin, fostul meu iubit. Îl iubeam mult, eram în stare să fac orice pentru el. Şi el îmi zicea că mă iubeşte, dar minţea, doar se folosea de mine. Iar eu am fost o proastă că l-am iubit. Recunosc, şi acum încă mă mai gândesc la el. Încă mi-e dor de ochii lui albaştrii, să-l ciufulesc când glumeam cu el. Să-i pot şoptii un "te iubesc" în fiecare seară. Să-i simt pieptul cald sub capul meu.

Mi-e dor de el, dar el a ales asta. El a ales să mă înşele cu o curvă. Şi aia era o prietenă din liceu, Alexis. Se dădea pe lângă mine doar ca să ajungă la Kevin, îl vroia doar pentru ea. Şi eu am fost proastă că am crezut că mi-e prietenă. Ştiu că eram distrusă după ce şi-au traso la petrecerea aia, sau cum Kevin i-a băgat limba pe gât ei la jocul ăla stupid, adevăr şi provocare. Mă refugiam în casă, plângeam fără să mă mai opresc, nu lăsam pe nimeni să vină la mine. Ultima oară am vrut să mă sinucid.

Luasem o doză mare de pastile şi am ajuns la spital, şi dacă nu era Selly, eu eram moartă până acum. Ea îmi ţinuse ditamai discursu cum că nu e bine ce am făcut şi tot felul de replici de-ale ei. Acum îmi vine să râd când mă gândesc cât de idioată eram, eram aşa o copilă. Acum ştiu că trebuie să fiu mai rea cu băieţii, să-i ignor. Daia sunt aşa cu Harry, pentru că mi-e frică, că dacă aş fii cu el, şi el mă va înşela. Şi ştiu că va face asta doar ca să scape de mine. Cunosc prea bine genul de băieţi ca Harry. Nu mai vreau să sufăr cum am suferit atunci. Mai bine aş sta singură toată viaţa mea decât să mai trec prin momentele alea încă odată. 

Am apucat telefonul de pe masă şi am format numărul de telefon a lui Selly. Mi-e dor de ea, vreau să vină aici, să stea cu mine.  A sunat de câteva ori, până o voce răguşită a răspuns la telefon. 

-Da? 

-Selly? Bună, spun afişând un zâmbet micuţ pe buze chiar dacă ea nu mă vede. 

-Aby, oh Doamne! Nu am mai dat de tine, mi-e aşa dor de tine. Ce faci? întreabă entuziasmată. Mă bucur că nu mai e supărată.

-Şi mie mi-e dor de tine. Mă plictisesc, aş vrea să ne întâlnim undeva. Nu ne-am mai văzut de ceva vreme, spun tristă.

-Oh, ok. Tot în Londra stai, nu? râde şi aşa fac şi eu.

-Dap, ce zici să vii la mine. Tot aici stau, nu m-am mutat, spun şi-mi iau un măr apoi încep să muşc din el.

-Ok, fato. Vin la tine în jumătate de oră, fii pregătită să vină uraganul, râde ea. Am chicotit şi eu şi am dat drumul televizorului aşezându-mă pe canapeaua din sufragerie. 

-Ok, atunci vorbim când vii. Te pup, spun şi închid, apoi îmi arunc telefonul pe măsuţa mică din faţa mea.

Am butonat telecomanda schimbând canalele întruna. Nimic bun nu mai este la televizor, încep să devin plictisită de el. Îl opresc şi mă duc în cameră, şi mă arunc în pat. 

Ce bine este fără Harry, dar o parte ascunsă adânc în mine vrea să fie şi el aici, dar asta nu trebuie să ştie nimeni. Recunosc, e frumos, mult prea frumos. Nici-o fată nu i-ar putea rezista, dar eu trebuie să mă abţin, trebuie să fiu tare. Să nu păţesc cum am păţit cu Kevin, dar Harry cu ochii săi verzi te face doar să salivezi. Uneori cred că nu e adevărat el, când îl văd, pentru că este ireal de frumos.  Şi când nu avea tricoul pe el atunci la petrecere când era cu fata aia, arăta splendid. Linia V era adâncă, şi vroiam doar să pot să-l ating pe abdomen, să-i pot simţii abdomenul bine lucrat sub mâinile mele micuţe. Să-mi pot încojura picioarele în jurul coapselor lui, să mă joc în părul lui, să-i sărut buzele dulci şi rozalii. Dar nu pot face asta, doar aş pierde în faţa lui. El doar vrea să mi-o tragă, ştiu asta. Este prea evident, cum a făcut la petrecere. Vroia să mi-o tragă, dar s-a oprit şi nu ştiu din ce motiv. Şi putea pur şi simplu să o facă pentru că eram beată şi nu gândeam cum trebuie, dar el nu a făcut-o. Probabil vrea să fiu trează când se va întâmpla asta, dar eu nu o voi face. Şi ştiu că într-o zi o să cedez şi o să-i pic în plasă, dar până atunci trebuie să fiu tare.