Dark Hearts

Capitolul 7 - Logodnic?

Respiraţia îmi devenea mai greoaie, odată cu zâmbetul lui care se mărea. Tot corpul a început să-mi tremure, iar toate amintirile cu el, cu noi, au venit năvală peste mine făcându-mi sufletul să se rupă în mii de bucăţele. Tot ce am făcut pentru el, certurile, împăcările, despărţirea, e prea mult pentru mine pentru a putea rezista, pentru a putea să mă uit la el. 

-Aby? Aby Hathaway? Chiar tu eşti? întreabă surprins, eu înghiţind în sec la auzul vocii lui. Am încercat să zâmbesc, dar cred că defapt mi-a ieşit ca o strâmbătură. 

-Ăhm, da. Kevin, corect? întreb vocea tremurându-mi puţin. 

-Ce te-ai schimbat, te-ai făcut mai frumoasă. Eşti singură aici? întreabă uitându-se prin spatele meu să vadă dacă sunt cu cineva. Înainte să pot răspunde, o fată blondă, cu o rochie roşie pe ea, îl ia de braţ, iar el se uita la ea şi o sărută uşor pe buze. Stomacul mi s-a strâns la vederea lor.

-Nu sunt singură, sunt cu iubitul meu, ăhm, ăă. Am început să mă bâlbăi, pentru că nu ştiam ce nume să zic, atunci singurul cuvânt pe care l-am scos pe gură, a fost regretabil. Harry, sunt cu iubitul meu, Harry, spun răsuflând greu. 

-Oh, ea este Miranda, logodnica mea, atunci respiraţia mi s-a oprit de tot, iar tot cerul mi-a picat în cap.

-Logodnică? Ok, asta e atât de ciudat, mă simt atât de naşpa, că el are o logodnică, bine, ştiu că are 22 de ani, şi eu încă sunt mică, dar nu cred că strică dacă mint şi eu puţin. Oh, şi Harry e logodnicul meu, spun fără să gândesc. M-am băgat într-o încurcătură de tot rahatul. 

-Ce bine de tine, chiar aş vrea să-l cunoaştem, fata blondă vorbeşte, făcându-mă să mă încordez. 

-Nu cred că e o idee bună..ăă, atunci a apărut el, cu ditamai rânjetul pe faţă. M-am panicat când braţul lui s-a strâns în jurul trupului meu, iar eu când m-am uitat la el,  doar zâmbea.

-Văd că-ţi faci prieteni noi, iubito, spune uitându-se la mine. Iubito? De când sunt iubita lui? Kevin o să-şi dea seama că am minţit şi va fi vai şi amar de mine. 

-Defapt, ne cunoaştem de mai multă vreme, răspunde Kevin. Kevin, îmi pare bine. 

-Harry, logodnicul lui Aby, spune accetuând cuvântul 'logodnic' uitându-se la mine insistent. A respirat greu, apoi şi-a închis ochii. Când i-a deschis, zâmbetul a revenit pe buzele lui rozalii. 

Oh, Doamne, m-am băgat într-o încurcătură de tot rahatul. Probabil Harry a auzit tot, şi acum vrea să-şi bată joc de mine, acum mă are la degetul mic, mă poate călca în picioare uşor. Chiar foarte uşor. Înainte să mai pot spune ceva, Harry şi-a apropiat faţa de a mea, iar buzele noastre s-au atins, făcându-mi fluturaşii idioţi să-mi apară în burtă, şi să se creeze un stol. Buzele lui se mişcau peste ale mele, făcându-mi tot corpul să se cutremure sub atingerile lui. Şi-a dus buzelela urechea mea şoptindu-mi:

-Îmi rămâi datoarea cu asta, am înghiţit în sec, iar el şi-a dus privirea la Kevin care zâmbea. 

Mi-am mai revenit şi mi-am dat seama că Kevin nu o să-şi dea seama că am minţit, dar dacă Harry vrea să o spună, o poate face foarte uşor, ruinându-mi viaţa de tot. Cu cât mă uitam mai mult la cuplul din faţa mea, gelozia îmi întuneca inima, pentru că ei sunt atât de prefecţi împreună, iar eu nu voi avea o relaţie ca asta niciodată. Inima mi se rupe bucăţică cu bucăţică, căzând jos în faţa mea, iar lichidul roşiatic se scurge devenind un râu care nu se mai opreşte din a curge. Nu mă deranjează faptul că este împreună cu cineva, am trecut peste, mă derajează că eu nu o să am niciodată o aşa relaţie.