VII

247 22 8
                                    

"Ochi căprui-fură inima oricui"
"Ochi verzi-niciodată să nu-i crezi"
Recunosc că cel ce a spus acestea a avut dreptate...în ambele privințe. Cred că am exagerat cu schiopătatul și buza spartă, dar știu sigur că Dylan m-a crezut. Nu credeam că pudra verzuie, ce o mai aveam, mă va ajuta cândva, dar a imitat perfect vânătăile.

Cum aș putea da vina pe Cameron?! Tipul e doar un cârlig de rufe, de abia ieșit din facultate, care vrea să închirieze un spațiu din clădirea mea pentru salonul lui. Îmi și imaginez un ochelarist cu vestă de lână și aparat dentar, făcându-mi pedichiura. Și-a greșit vocația, trebuia să fie bufon.

Îmi privesc scârbită reflexia în oglindă. Ce a văzut el așa de frumos la mine? Fără machiaj, sunt ca toate celelalte, o față albă, buze subțiri, decolorate și niște ochi obosiți, înconjurați de un mănunchi sărăcăcios de gene. Și totuși Dylan mă apreciază pentru ceva. Dacă nu fizicul și nici sufletul atunci ce? Sunt defectă, doar o copie mizerabilă și profitoare!

***
Îmi priveam manichiura perfectă, când un moș îmbrăcat la costum dă buzna în cabinet. Încerc să mă abțin din a-mi da ochii peste cap și îi răspund la salut.

- Stimată domnișoară, îmi cer scuze că vă iau din timpul prețios, dar aș vrea să discutăm despre unul dintre pacienți, Dylan Reeds. Sunt tatăl dumnealui.

- Cu mare plăcere! mint eu.

- Îndrăznesc să vă întreb, ce tratament veți aplica?

Încerc să par cât mai sigură pe mine și să mă gândesc la ce aș putea spune. Nici măcar nu știu de ce suferă domnișorul, pentru că îmi lăsa banii și dădea bir cu fugiții de fiecare dată, fără știrea omului din fața mea, deci aleg să spun primul lucru care îmi vine-n minte:

- Psihologia inversă.

Încruntându-se, îmi răspunde:

- Credeți că iar mai controla furia?

Aha, deci Dylan e așa un împielițat la nervi, încât au venit rudele să se plângă.

- Desigur. Oamenii impulsivi aleg de multe ori calea lor și nu ascultă de cei din jur. Împingându-i, oarecum, spre ce e mai bine, vor fi mult mai mândrii de rezultat. Mai este nevoie de ceva?

- În niciun caz, o zi bună!

Părea presat de timp, deoarece, pe parcursul discursului meu, făcea tot felul de grimase, mereu cu ochii pe ceas. Familia Reeds e foarte ciudată. Ia stai așa! De unde știu eu numele ăsta?!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 22, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Pasiuni Ascunse[NEEDITATA]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum