Poezii I

Suflete ingropate

Pare sa fie liniste,doar sunetul ploii se-aude.
Soldatii asteapta semnalul,infrigurati in uniformele lor ude;
Acolo in transee,unde se afla mii de suflete,
Campul este acompaniat de sunetul de tunete.

Toti,la comanda,isi fixeaza la arme baioneta,
Mortierele-s amplasate,unii-si aseaza cascheta.
Parc-auzi cum ingerii le cheama sufletele inapoi
Din acel camp pustiu,mii de suflete,ingropate in noroi.

Campurile distruse,gaurite de explozii,pamantul nimanui,
Candva pline de viata,arbori,campurile verzui.
Acum lunetistii-si cauta nevazuti,un loc bun de-a trage,
Inamicul s-opreasca,moralul de-a sparge.

Iadul pe pamant este aici,furtunos,
Transeele inseamna moarte.
Mai bine lasa-ti capu-n jos,
Decat sa-ti vezi visele devenite desarte.

Cu totii spera sa ajunga mai repede acasa,la familiile lor,
Cu totii spera la o forta mirifica sa le vina-n ajutor,
Dar nimeni nu-si da seama ca ingerii le cheama sufletele-napoi,
Suflete pierdute-n acel iad,ingropate in noroi.

Soldatii,la semnal ies din transeele noroioase,
Urletele lor,sunetele focurilor,atat de furtunoase.
Proiectilele acompaniaza ploaia venita din cerul innourat.
Exploziile lor distrug tot in cale,moralul terminat.

Mii de picioare calca pamantul ud la bataie de cadenta,
Atatea trupe se-afla in mars lipsite de prudenta.
Drum lung mai e pan-acasa,la familia ta iubita,
Daca vei mai trai,daca vei avea viata sortita.

Mii de arme trag in ritm,mii de oameni cad cu vietile sfarsite,
Atatea scrisori,de dragoste,de dor,de ei in noroi pierdute,
Acolo isi vor avea mormantul,in noroiul rece,plin de sange.
Blocati pe camp,sau in transeu,vor fi rasplatiti,caci soarta-n iad le-ajunge.

Astfel,cei ce-au murit,de soarta cumplita si murdara au scapat,

Lupta pentru cei vii continua,inca nu s-a terminat,
Dar ingerii asteapta s-aiba grija de sufletele lor
Suflete ingropate-n acel camp,ce-asteapta un miracol ca ajutor...