Complicat

Capitolul 8

Noaptea domnea atotputernica. Aducea o liniste binevenita , dupa agitatia zilei precedente. Doar cateva camere mai erau luminate atat de tarziu, semn ca sufletele chinuite nu se calmeaza asa de usor. Unul dintre acele suflete nelistite era chiar Hayley, care se plimba prin camera ei zbuciumata.

Incerca sa proceseze tot ce i se intamplase in ziua precedenta, mai ales imbratisarea lui Jace. Nu intelegea cum trecuse de la „ a fi o fapta buna" la ceva mult mai mult. Cand respira mai profund parca inca simtea parfumul cu care o inconjurase. Ofta din nou si isi reincepu turul camerei.

O placuse , de asta era sigura. Ii placuse si cu ce era imbracata. Trebuia sa se duca din nou la magazinul de unde isi luase hainele ca sa isi achizitioneze inca ceva. Isi imagina cu zambetul pe buze cum o sa fie privita cu admiratie. Se invarti ca o balerina, cuprinsa de bucurie. Era atat de speriata si totul s-a transformat in ceva minunat. Isi gasise sora si gasise si un barbat absolut fabulos , care se arata interesat de ea. Cata fericire poate cineva sa suporte?

Incerca sa indeparteze vorbele tatalui din minte. El se inselase. Sora lui era bine mersi in lumea „ asta rea", nu era nici prostituata pe strada, nici drogata. Lucra intr-o companie mare si parea ca este foarte bine. O sa fie sfatuita de ea in ceea ce priveste Jace. Ea stie mult mai multe. Se baga in pat, din nou. Era aproape 4 dimineata. Trebuia sa doarma macar cateva ore, inainte de a pleca la cumparaturi.

Ofta fericita la gandul forfotei din malluri. Inca ii era spaima de multime, dar in acelasi timp se simtea imbatata de atata viata. Se ridica din pat si mai facu cateva ture. Adormi intr-un sfarsit si se cufunda intr-un somn fara vise.

Dimineata veni si Hayley auzi telefonul sunand. Nu era obisnuita cu sunetul si a sarit din pat speriata. lua mobilul cu grija si se uita la cine o suna. Era Jace. Inghiti in sec si raspunse cu voce tremuranda.

- Alo?

- Hey, frumoasa din padure adormita! Ce faci la ora asta inca in pat?

Se uita repede la ceasul de pe masuta de langa pat. Era 9 : 30. Dormise mai putin de 6 ore.

- Aseara nu am putut sa dorm . Eram prea entuziasmata pentru ca mi-am gasit sora.

- Si eu nu am avut nici un rol in entuziasmul tau ? se prefacu el suparat.

Hayley incepu sa se balbaie. Acum totul ii parea straniu. Cuvintele tatalui sau , ca barbatii ii voiau rau, erau puternice in mintea si sufletul ei. Ii era teama sa nu fie doar o jucarie in mainile lui.

- Te pot ajuta cu ceva? Intreba ea , ocolind raspunsul.

- Da. Ma poti. Mi-am dat seama ca nu imi place sa iau pranzul singur. Si ma intrebam daca esti ocupata mai tarziu?

- Da. Sunt chiar foarte ocupata. Trebuie sa imi consult agenda si izbucni intr-un ras nestapanit. Tinand cont ca nu cunosc decat 4 persoane in lumea astea, iar una este in Chicago si celalalte doua sunt la serviciu, rezulta ca sunt chiar foarte libera ziua asta.

- Trebuie sa imi povestesti neaparat cum vine acest lucru. Eu nu am mai cunoscut pe nimeni care sa fie atat de singur pe lume.

Jace era foarte ingrijorat de ceea ce spunea ea. Auzise prin fundatia mamei lui de o multime de cazuri de femei prizoniere, dar ea nici nu isi dadea seama de cat de grava era situatia ei. Suferea probabil de sindromul Stockholm si era in negare. Hayley avea nevoie de mult ajutor si asta urgent. Ar fi trebuit sa o trimita mamei lui imediat, dar un sentiment de caldura si ceva necunoscut lui il oprea. Desi o vazuse ieri pentru prima data , imaginea ei ii ocupase toate gandurile. Moliciunea carnii ei, nevinovatia ei l-a dat peste cap.

- Vin sa te iau la ora 12. Sa fii gata.

- Vrei sa faci si astazi o fapta buna? Si nu ai gasit pe nimeni altcineva? Il intreba ea cu o voce slaba si usor tremurata. Se mira de cat de indrazneata a fost. Isi puse mana la gura si asculta raspunsul cu inima batand nebuneste.

- Fapta buna, femeie frumoasa , mancare la pranz. Un mix de nerefuzat, rase el si inchise telefonul.

Hayley se uita la telefon neincrezatoare. Citise atat de mult. Romane medievale cu printese si cavaleri, in care toata lumea era teribil de manierata si timida. Nu stia cum sa se comporte la stilul lui direct si poate putin agresiv. Dar gandul bratelor lui pe corpul ei sterse orice ezitare. Corpul ei ii cere atingerea lui si asta era clar ca lumina zilei.

Isi propuse sa nu se mai gandeasca la nimic. Daca mama ei a hotarat ca o clipa de dragoste arzatoare merita o viata de chin, atunci probabil ca asa e. Iar ceea ce simtea ea acum pentru Jace , cu siguranta nu era un chin.