Am deschis ochii si am realizat ca pentru prima data in săptămâni, nu ma mai doare capul.
Puteam foarte greu sa vad ce e în jurul meu din cauza întunericului
Dar puteam clar sa aud pe cineva respirând langa mine.
Melissa.
Am zâmbit si am întins mâna sa o mângâi pe obraz, dar acolo era doar aer.
Am clipit de câteva ori, confuz, iar ochii mi s-au obisnuit cu întunericul.
Nu eram în camera mea.
Camera în care ma aflam era lipsita de orice decorațiuni, albă, si modest mobilată
Respiratia pe care am auzit-o provenea de la un bărbat care dormea intr-un pat la vre'un metru jumatate de mine cu un picior rupt.
Grozav
Am gandit
Iar la spital.Oare nu ar trebui sa ma mut aici?
Am întins mâna pana la butonul asistentei de pe noptieră si l-am ținut apăsat pana una a intrat în camera
Era Marta.
A tras de snurul veiozei si a facut astfel destula lumina încât sa facem contact.
-Cum te simti, Deklen? m-a intrebat notînd ceva pe un clipboard
-Bine.am mormăit
De cat timp sunt aici?
De ce sunt aici?
Unde e Melissa?
-Încetișor Deklen.m-a rugat incruntandu-se îngrijorată
Întâi raspunde-mi la intrebari
Ai dureri?
Greturi?
Am scuturat capul pentru ambele
Ea si-a notat probabil raspunsurile mele si m-a privit din nou
-Ai fost adus în urma unui accident de masină
Melissa era față blonda cu tine in masina?
Am dat din cap în semn ca da
-A fost externata acum doua zile.
Era mult mai usor rănită.
-Doua...zile?am intrebat nevenindu-mi sa cred
De cat timp sunt aici?
-O săptămână.
O saptamana.O saptamana din viața mea s-a dus dormind.Nu poate fi adevarat
-De ce...am fost adus?am intrebat încercând sa îmi înghit nodul din gât
-Câteva cioburi din parbriz ti-au intrat în craniu în plus aveai si o comotie urâtă .Daca vrei sa întrebi, nu ai fost pus în comă indusă.
Nici nu voiam.
Erai deja în comă când ai ajuns.
-Când pot pleca?
Ea si-a rontait buza ceea ce puteam deja sa zic ca nu e un lucru bun.
Dar din fericire tot ce a zis a fost
-Habar n-am.
Presupun ca dimineața cineva mai calificat ca mine o sa te cerceteze si apoi o sa fi lăsat sa pleci.
M-am încruntat se parcă vorbea în alta limba
-Cerceteze?
E prima data când aud o asistenta exprimandu-se asa.
-Mda.Nu îmi plac termenii formali.
-Nici mie.am zambit
Mi-a zambit inapoi si mi-a ciufulit parul
-incearca sa mai dormi putin copile.
M-a întins la loc și mi-a făcut o injecție care m-a adormit instant
Cand m-am trezit a doua oară Melissa era lângă patul meu și mă privea îngrijorată
I-am zâmbit somnoros și mi-am ridicat palma dreapta in semn de salut
-Hei baby.
Ea a zâmbit și mi-a luat mana intr-a ei sarutandu-ma pe frunte
M-a ajutat sa mă ridic în fund și apoi mi-a tras o palma
-Pentru ce a fost asta?!am intrebat indignat
Dar apoi ea mi-a sărit la gat strangandu-ma în brațe cu toată forța
Ceea ce nu era mai mult decât avea un copil de 6 ani.
-Idiotule.De ce nu mi-ai spus mai devreme?
Puteai sa ne omori pe amândoi.
Încearcă să de prefacă că îi pasă de viata ei.Dar o știu prea bine sa cred asta
Nu plânge, nu tremură, dar nu îmi dă drumul.
-Gata Melli.E in regulă.
Îi zic și ea se ridica, cerandu-si scuze ca a fost așa sentimentală
Se aseaza la loc pe scaun și vorbim
Vorbim atât de mult încât e inevitabil sa nu aducă accidentul în discuție
-Nu erai obosit.
O spune de parcă e un fapt dovedit științific
Era 1 când am plecat dar nu erai obosit.Deloc.
Știi drumul ca în palmă.Nu e posibil sa-
-Melissa, unde vrei sa ajungi?întreb ridicandu-ma in cearceafuri
-Incerc sa ajung la faptul că ai leșinat din nou.
Cat am stat acasă am descoperit că nu mai ai pastile
-Nu mai ai pastile?se baga mama
De ce nu mi-ai zis?
-De cat timp?insistă Melissa
-Melissa...
-Nici un Melissa.De cat timp nu mai ai?
Nu este furioasă.Vorbesre că și cum ar fi o discuție perfect normala
Dar nu sunt sigur daca asta e ceva bun sau rău
-De vreo două săptămâni
-Si de ce nu ți-ai mai luat? întreabă răbdătoare
-Pentru că pentru asta ar trebui sa merg la control
Și nu vreau asta
O sa mai se spună cat mai am de trăit.
Și eu știu că mai am puțin.
Nu am nevoie sa mai se amintească
Pentru Numele lui Dumnezeu nu mă mai priviti așa!am strigat
Simțeam lacrimile cum îmi apar in ochi
Amândouă se uitau la mine de parcă omorâsem pe cineva.
Cu frică și tristețe
Mă enervau maxim
Mai ales mama
Am tintuit-o cu privirea și părea că înghite in sec
-Mereu mi-ai zis că boala nu mă defineste.ca eu sunt eu nu un diagnostic
Dar mereu te uiți la mine că și cum pot sa mă sparg la orice mișcare
De ce?
Chiar așa slab mă crezi?
-Nu!au strigat amândouă
-Melissa nu te baga
-Ba ma bag pentru că așa te porți și tu cu mine.
Mi-am întors privirea spre ea, confuz.
Ochii ei de culoarea ciocolatei mă priveau fermi în timp ce îsi dregea glasul
-Tu ești blând.Tu îmi spui mereu că totul va fi bine.
Dar când îmi vorbești îți e frică că mă voi sparge.
Deci am decis sa îți fac jocul.Sa pretind că sunt fragilă
Și când am început să fac asta tu ai inceput să mă rănești vorbind despre nenorocita de boala!a strigat cu lacrimi in ochi
S-a oprit respirând adânc apoi a reînceput impungandu-se cu vârfurile degetelor in piept
-Asta ce logica are?!
Cum crezi că mă face să mă simt?!
Înțeleg că mă crezi o puicuța fragilă și că încerci să îl înlocuiești pe Archer dar nu poti!
Tu nu ești el iar eu nu sunt cea de atunci!
-Stiu că nu ești!am strigat și eu
Și știu că eu nu sunt Archer.Știu că nu voi fi niciodată el.Nu vei ține la mine că la el.
Pentru că el te-a salvat.El a fost bărbat.
Eu ce sunt?
Un băiețandru în așteptarea sfârșitului. Ce pot eu sa îți ofer?
Ea a tăcut puțin,părând rănită de cuvintele mele.
-Atunci ce rost mai are asta...
Daca tot nu suntem buni unul pentru altul?a întrebat șoptit
Eu am rămas mut, îngrozit de întrebarea ei
Dar atunci cineva a bătut la usa și a băgat capul înăuntru
Tata....
-Ce faci aici Mark?a întrebat mama
-Am venit să îl verific pentru externare.a zis încet.
Ochii gri erau confuzi
Am întrerupt ceva?
-Nu.Nu ați întrerupt nimic.a răspuns Melissa în locul meu
Si-a luat geanta și a ieșit val vârtej
-Melissa!
M-am ridicat în picioare dar ele încă îmi erau amorțite după atâta somn și am căzut.
Mama și tata m-au ajutat să mă ridic și m-au pus pe pat.
-Trebuie sa o opresc nu o pot lăsa să plece!
Am vrut să mă ridic iar dar ei m-au oprit.
-Acum trebuie să te duci la control altfel nu pleci!
-La ce bun?
Oricu-
-Nu mai vreau scuza cu oricum mor.mi-a retezat-o mama
Te duci și gata
M-am oprit din zbătut privind peretele
O asistenta a adus un cărucior și mi-a zis sa ma pun în el
Împins de tata,am ieșit din cameră sub privirea veșnic îndurerată a mamei mele.
