Nu esti obligat sa faci asta.imi zic in timp ce ma holbez la usa frumoasa, de lemn de cires, din fata mea.
Toata casa e frumoasa, si la cat de mare este si ce gradina imensa are, nu iti vine sa crezi ca cineva in blugi rupti, snikersi si un tricou albastru decolorat(singurul relativ normal pe care il mai detin) sta pe poteca de pietre albe si se holbeaza la usa din fata.
Nici nu stiu cum am intrat
O stai, poarta era deschisa.
As vrea sa dsu vina pe cancer pentru uitucenia mea cum fac cu orice altceva nu imi merge bine.Dar adevarul este ca mereu am fost uituc.
Imi fac curaj si apas butonul de la sunerie.
Un sunet ca un clopot de biserica imi zdruncina urechile si imi face stomacul chiar si mai strans
Inca nu e prea tarziu.Poti sa fugi!
Si sunt gata sa o fac, cand imi amimtesc ca asta nu e o vizita de curtoazie.Sunt aici cu treaba.
In mare parte.
Dupa ceea ce pare a fi o eternitate, usa se deschide si o femeie intr-o rochie roz pana la genunchi imi apare in fata cu un zambet mult prea larg lipit pe a ei.
-Buna!
Tu trebuie sa fi Decklen.
Eu sunt Mira.Tatal tau nu s-a trezit inca.
Imi ia mana si mi-o scutura inainte sa pot sa raspund.
Se rasuceste pe tocuri de 10 centimetrii si imi face semn sa o urmez.
Fac intocmai, inchizand usa in urma mea.
Stie sa mearga pe tocuri, si o respect pentru asta pentru ca stiu din proprie experienta ca sunt foarte greu de purtat si devine mai greu pe masura ce trece timpul.
De ce le poarta unele femei in casa?
Dumnezeu stie.
Se opreste intr-o camera mai mare decat tot parterul casei mele si imi face semn sa ma asez pe o canapea mov inchis de piele in fata unei plasme
-Preferi cafea sau ceai?
Prefer cafeaua.Dar cum nu am voie sa beau si nu vreau sa o mai fortez raspund ca ceai
Ea da din cap cu acel zambet inca intiparit pe fata.
-Ma intorc imediat.
Poti sa dai drumul la televizor daca vrei!a strigat iesind
Dar eu nu am chef de televizor.
Am chef sa il vad pe tata si sa ies naibii de aici.
-Mami?
M-am intors la vocea ce venise din spatele meu.
Era o fetita mica, de maxim 4 ani dolofana si palida cu parul precum al meu si ochii negrii ca ai Mirei.
-Tu cine esti?m-a intrebat fara sa se apropie
Inainte sa pot raspunde, Mira a venit cu o tava din spatele ei.
-Ali!
Fetita se aseaza langa mine fara sa dea ascultare chemarii ranjind victorioasa si incepe sa imi puna tone de intrebari fara sa astepte un raspuns
-Cine esti?
De unde vi?
De ce 'sti aici?
Care-i culoarea ta preferata?
Te uiti la desene?
Cati ani ani?
-Poate ar trebui sa astepti si hn raspuns.
Mira se alatura si ea, punand tava pe masa in fata noastra, asezandu-se intre noi.
Pe tava se aflau doua cani, ambele cu cafea neagra, o sosiera plina cu zahar, un pahar cu frista, si o carafa mica plina cu lapte.
Pe ea se mai afla si o farfurioara cu fursecuri din care Ali imediat a sutit unul, apucandu-se sa-l rontaie, uitandu-se la mama ei de parca se astepta sa fie certata.
In schimb Mira ii mai intinde unul, in schimbul promisiunii ca se va duce in camera ei si nu va iesi pana ii spune ea.
Fetita se ridica, plecand cu fursecurile ei, fara sa imi mai arunce macar o privire.
Dupa ce aude usa de la camera inchizandu-se, Mira imi arata spre tava
-Serveste-te.
Am zis ceai.aproape ii zic
Dar cand viata iti da lamai...
Imi pregatesc cafeaua cu frisca si trei linguri de zahar si incep sa o beau fara sa ma uit la Mira.
Daca ar fi dupa mine m-as ridica si as pleca fara sa ma mai uit inapoi.
Dar nu mai imi permit sa ma gandesc la ce vreau eu sa fac.
Norocul meu, chiar cand Mira se pregatea sa mai imi zica ceva musafirul mult asteptat apare in pragul usii, destul de zgomotos inca si eu si femeia de lznga mine sa ne rasucim capetele.
-Buna dragule.zambeste ea
-Buna....
El nici nu se uita la ea.Ma tintuieste cu privirea de parca as fi un copac rasarit in mijlocul sufrageriei lui.
-Decklen...
Nu credeam ca vi atat de devreme.
-E aproape 11.zic cu cat de putina acreala pot
El se freaca la ochi si se uita la ceasul de la mana
Mda, poarta un halat de baie peste o pereche de pijamale in dungi dar are ceas la mana.
Dar din nou, logica nu a fost niciodata punctul lui forte.
Ceea ce e ingrijorator la un chirurg.
Parca simtind tensiunea din camera, Mira bate din palme, ridicandu-se.
-Pai, eu va las sa discutati.
Este cafea pe masa dragule.Ma duc sa vad ce face Ali.
Ii stampileaza un pupic pe obraz din fuga si puf, a disparut.
Tata nici nu se clinteste din locul lui din cadrul usii.
-Nu musc, sa stii.zic intr-un final
El se apropie si se aseaza cat mai departe de mine, incepand sa isi ajusteze cafeaua.
Lapte si atat.
Macar e o imbunatatire.Inainte o bea neagra.
Apoi o vede pe cea din fata mea
-Nu ar trebui sa bei cafea.
-Nu ar trebui sa fac multe, inclusiv sa fiu aici.Dar uite-ma ca sunt.
El ia o sorbitura lunga din cafea dupa care o pune jos
-Nu uita ca tu ai venit aici.Nu te-am chemat eu.
Si chiar daca te-as fi chemat nu ai fi venit.
-De unde stii?
-Pentru ca esti copilul meu.Te cunosc
Eu nu imi pot abtine un suras
-Vad ca inca nu esti obisnuit cu fiu.
Ma intreb, dupa ce o sa mor, o sa povestesti lumii ca ai avut un fiu sau o fiica.
Sau nu o sa vorbesti deloc despre mine ci doar despre "Ali"?
-Decklen, de ce ai venit.Ca sa imi mai faci morala?
Ce vrei totusi de la mine?
Nu pot sa imtorc timpul inapoi sa ma opresc din a face acea greseala!
-Puteai sa arati putin regret.
Asa, vad ca nici nu ai pierdut timpul.
-Nu o baga pe Ali in asta.A fost o greseala.
-Incep sa cred ca de fapt eu am fost greseala.Si sa zici despre un copil ca este o greseala este jostnic, chiar si pentru tine.
Imi termin cafeaua dintr-o inghititura, uitandu-ma la podea.
-Dar nu, nu am venit sa iti fac morala.
-Atunci de ce?
Sunt fortat sa ma uit in ochii lui si ma distruge cat de mult seman cu el.
Poate e mai bine ca nu o sa apuc sa am o familie.Ca nu o sa apuc sa devin un om ca el.
-Am o iubita.Melissa, ai mai vazut-o la spital.
-O fata draguta.incuviinteaza el
-Vreau sa o duc in LA, inainte sa...stii tu.
Dar nu avem atatia bani.Iar "dorinta" am folosit-o sa ma asigur ca cineva va avea grija de mama dupa ce se va intampla.
-Vrei bani?
-Vreau un imprumut.ma grabesc sa zic
Primesc un ajutor pentru cancer si mama unul pentru bolile mentale.
Iti vom da inapoi toti banii.
Nu imi trebuie mult.Doar vreo 3000 de dolari.Restul ii am eu.
-Asteapta aici.zice si dispare pe usa
Se intoarce in scurt timp cu o hartie intr-o folie si mi-o intinde
-Ce e asta?intreb luand-o in mana
-Testamentul meu.
Am facut o avere considerabila in tot timpul acesta.Citeste cine va primi banii.
Imi trec ochii peste foaie si atunci vad
"Mira Toper
Alissana Moon
Decklen Moon."
Suma totala este de 450.000 de dolari si aici scrie ca trebuie impartita in mod egal
-Woaw...
Nu esti atat de bogat pe cat s-ar crede. incerc eu sa glumesc
Dar asta inseama ca eu ar trebui sa primes 150.000.Mai multi bani decat as putea face sa muncesc o viata.
-Presupun ca nu.zambeste el
Ceea ce vreau sa zic prin asta este ca tu poti sa beneficiezi de bani acum daca asta vrei.
Si in felul asta nu imi datorezi nici un ban.Mostenirea nu e imprumut.
Imi ridic privirea din hartie si simt ca tremur.
Pot sa ii ofer Mellisei ceea ce nu a putut primi atata timp si le pot si asigura ei si mamei ceva bani.
Nu ma mai pot abtine si il imbratisez.
Dar imi revin destul de repede.
El ia iar hartia si de data asta este plecat mai mult timp.
Cand se intoarce are o geanta in mana.
-Aici sunt toti.zice si mi-o intinde
O deschid si ochii mi se fac cat cepele. intr-adevar inauntru erau zece caramizi de dolari
-Tu stai cu atatia bani in seif?
Ce, nu crezi in banci?rad eu
El doar da din umeri
-Mai bine precaut.
Ma ridic in picioare, mergand spre usa iar el ma urmeaza pana in cadrul usii de la intrare unde dam mana
-Sper sa ne mai vedem.
-Slabe sanse.Dar multumesc mult. Pentru tot.
-Nu ai pentru ce.Macar atat sa fac.
-Pleci?
Dinauntru se aude tropait de tocuri si in cateva secunde, Mira este langa noi cu Ali in brate.
-Mi-a facut placere Decklen.Sa mai vi pe la noi.
-Dd fapt, el pleaca intr-o calatorie.se grabezte tata sa zica
Nu se intoarce prea curand.
-Oh, in regula.Spune pa, Ali.
Fara sa vreau observ verigheta argintie de pe inelarul ei stang.
Uitandu-ma la tot portretul asta realizez ca el este fericit aici.
Oricat ar durea nu pot sa nu vad cum se uita la Mira.Cum nu a privit-o niciodata pe mama.
Poate ma iubea, dar un copil nu e destul pentru un om matur.
-Pa pa.
Vocea micutei mai dsstinde putin admosfera iar eu ii zambesc cat de dulce pot.
-Pa.
Ma aplec si o pup pe obraz iar ea roseste toata, ascunzandu-si fata in umarul mamei.
-Doamne, ce fata rusinoasa am.isi da ea ochii peste cap
-Nu e vina ei.Toate fetele ma plac.
Mira rade usor sarutandu-ma pe obraz dupa care mai dau odata mana cu tata
-Cu bine, tata.zic incat sa auda doar el
-Cu bine, fiule.
Ma intorc cu spatele si ies inainte sa imi dea lacrimile.
Inca ii aud cum ma petrec cand ma urc in masina.
-Decklen ce e cu banii astia?!
Ochii mamei se fac mari cat farfuriile cand vede banii
-Ai jefuit vreo banca?se baga si Mira
-Da.Iar acum sunt cautat international
Va trebui sa ne mutam in peru si sa crestem lame pentru tot restul vietii.
-Pe a mea o sa o numesc Daisy!sare Amanda
Eu chicotesc la naivitatea ei, dar mama si Melissa nu rad.
-Pe bune Deck, de unde ai banii.
Ai zis ca te duci la Carter.
El ti i-a dat?
Ma intorc spre mama si inghit in sec.
Asta o sa doara
-Tata mi i-a dat.
-Ai fost la el acasa?!
Parea fericita si speriata kn acelasi timp
-Da.Se pare ca are destui bani si mi i-a dat pe astia ca mostenire.
-Nu ai zis sau facut nimic ne la locul lui sper.
-Mamaaa, nornal ca nu.
-Ai multumit?
-Daaa.
Un zambet mare i-a crescut pe fata.
-Atunci e bine.
Amanda s-a incruntat
-Stai, deci nu mai crestem lame?
Tensiunea dusa toata am izbucnit toti in ras in afara de Amanda care tot intreba de ce radem.
-Ati impachetat tot?
-Da mama, e a treia oara cand intrebi.
Eu si Melissa tocmai incercam sa indesam ultimele bagaje in portbagaj iar mama se uita la noi de parca am pleca pentru totdeauna.
Ceea ce, in cazul meu, chiar s-ar putea
-Ti-ai luat pastilele, Decky?
-Daaa.
-Banii?
-Da.
Dumnezeule mama, de ce nu desfaci bagajele sa le verisici?
-Pentru ca ati pierde zborul.
Ea vine la Melissa si ii ia fata intre palme
-Sa ai grija de Decky al meu, te rog Mellie.
-O sa am.promite ea
Apoi vine la mine, privindu-ma cu ochii aia de catel.
-Sa ma suni daca se intampla ceva.
-Cum as putea sa nu?
O strang tare in brate si o sarut oe frunte, punandu-mi mainile pe umerii ei.
Dar daca nu ne lasi acum, chiar pierdem zborul.
Ea ne mai ia odata in brate oe amandoi.
-La revedere copii.
-Pa matusa Ami!zice Amanda sarind in fata noastra
Eu si Melissa ne privim unul pe altul cu un suras iar ea se lasa pe vine in fata ei
-Nu Ami.Tu nu vii.
Tu trebuie sa atai aici sa ai grija de matusa Ami.
Zambetul ii piere imediat.
-Dar nu vreau sa pleeeci.
Abea ne-am regasit.
Ea se prinde de Melissa, incepand sa scanceasca.
-Stiu, si imi va fi tare dor de tine.Dar matusa Ami are nevoie de tine.
Si chiar o sa va distrati, nu-i asa?
-Sigur!sare mama
O sa facem prajituri, mergem in parc si ne culcam cat de tarziu vrei.
Amanda se intoarce spre Mellie inca parand speriata.
-O sa va intoarceti, nu?
Nu ma lasi singura?
-Nu te las...
O strange tare in brate, leganandu-se cu ea.
-Dumnezeule, cum as putea?
Ne vom intoarce, iti promit dulceata.
-Si Decky?
Melissa se uita repede la mine dupa care inapoi la sora ei
-Si Decky.
Dupa care o mai saruta odata si se urca in masina, facand cu mana pana nu se mai vede casa, dupa care se lasa pe spate pe scaun.
In avion ne tinem degetele inlantuite pentru ca e prima data si e speriata, zice ea.
Eu cred ca de fapt o doare minciuna pe care i-a zis-o Amandei.
Ma uit la ea si ea la mine si amandoi zambim
-Suntem bine.zic eu si ii sarut mana
-O sa fim bine.
Si mi-o saruta si ea pe a mea.
