-Ce vrei?m-a intrebat rece
-Si eu ma bucur sa te aud iar amice.am zis zâmbind amar
-Nu mai suntem amici idiotule.
M-ai dat dracului odată cu liceul imediat ce ai aflat ca esti bolnav
Esti un idiot.
Părea ca scuipa fiecare cuvant
L-am lăsat sa termine apoi am întrebat
-Cunosti o fata pe nume Melissa?
Blonda si micuta,poarta mereu un hanorac negru.
El s-a gandit putin apoi a icnit
-Ah!
Cicatrice!
-Poftim?am intrebat incruntandu-ma
-Da, o stiu.I se zice cicatrice din cauza cicatricelor enorme de pe brațe.
De fapt o cheamă Melissa Flyer.
Are 18 ani dar e în clasa a 10-a.
Nu vorbeste cu nimeni,la prânz sta singură,nu are aproape niciodată bani de mâncare si are note proaste.
E o ciudată.Toata lumea o evita.
Dintr-un motiv anume,pumnii mi s-au strâns automat.
Nu stau cu ea.
Dar de ce te intereseaza?
-Pura curiozitate.am zis încet
A fost liniste o vreme,nici unul ne indraznind sa zicem nimic.
Ceea ce îmi amintea de o întâmplare de acum mult,mult timp în urma.Când lucrurile erau diferite.
-Mai stii când eram mici si amândoi am fugit de acasa?l-am intrebat zambind
El a tăcut o vreme dar apoi a încuviințat
-Tu fugisei pentru ca tatăl tau nu a vrut sa te lase sa ai un cățel iar eu pentru ca ma certase mama
-Da,stiu.am zis eu
Din nou liniste.
Voiam sa zic mai mult.Despre cum ne-am adăpostit în căsuța abandonată din copac a vecinei din capătul străzii.
Căsuța nu mai fusese folosita de când fata ei crescuse si se mutase în Olanda cu iubitul ei asa ca femeia lasa pe toți copiii sa se joace în ea.
Chiar ne-a dat fursecuri si cacao în ziua aia pentru ca era foarte frig.
Sa ii zic cum a inceput sa ploua si sa fulgere si ne-am ținut strâns în brațe chiar si dupa ce copacul a fost doborât de fulger.
Când a sosit salvarea si pompierii ne-au gasit încă imbratisati printre lemne.Doar Carter a fost rănit, caci ma protejase de o bucata de lemn care l-a ars la spate.
Dar nu am zis nimic din toate astea.Pentru ca stiu,ca el tine minte mai bine ca mine.Pentru ca el ma placea cum eram.Si desi am rămas prieteni si după ce m-am schimbat,nimic nu a mai fost la fel.
-Tu ma urasti,nu?am îndrăznit sa întreb
Iar,o vreme a fost liniste.
Dar apoi a răspuns cu un nu, acru
-Multumesc pentru informatii, Car.
-Ai grija cu fata aia.m-a avertizat
Uneori apare cu răni.Răni urâte, si se spune ca i le face taica-su.
Mușchii mi s-au încordat fara sa vreau.
Nu puteam suporta gândul ca altcineva în afara de mine o atinge pe Melissa.Ca o rănește
Am inchis telefonul si m-am ridicat din pat.
Îmi vinea sa îmi gasesc ceva de facut si sa nu dau ochii cu ea,dar nu am timp de pierdut.
Asa ca mi-am tras pe mine in tricou alb,simplu si o pereche de blugi cu tenesi in picioare si am plecat
Am smuls din zbor cheile din holul cu chei
-Sa ai grija de ea!mi-a strigat mama in timp ce ieseam.
De unde stia ca vreau sa ies cu Melissa?
Nu contează.Am mers iar la cimitir,si iar am gasit-o acolo.
Nu state a ghemuita,state a în picioare in fata mormântului, atât de nemișcată de parca era o statuie.Cu hanoracul prins la talie si un tricou mov cu mânecă scurtă si o fusta neagră plisata cu ciorapi tot mov si tenesi negri. Numai ea poate face asa o combinatie
Am tras aer adânc în piept si am mers spre ea.
Se uita în pământ,si nici măcar nu clipea,dar din când in când,doua lacrimi cadeau din ochii ei,pătand pământul
-Melissa?
Nu mi-a răspuns.
Nu suportam sa o vad plângând
Voiam sa fie fericită,furioasa, oricum dar tristă nu.
Am luat-o încet in brate pe la spate si ea si-a inclestat mâinile micuțe pe bratul meu,înfășurat blând in jurul gâtului ei.
Dar nu ca si cum voia sa se apere, ci ca si cum încerca sa îmi raspunda la gest.
Si-a întors capul,odihnindu-l pe bratul meu si strangandu-mi-l in brate si leganandu-se usor
-De ce ai venit aici?am intrebat legandu-ma cu ea
De ce vi mereu aici?
-Aici e îngropată bunica mea.a zis somnoroasa
-Stiu ca nu vii doar pentru ca iti e dor de ea.Asta e un refugiu pentru tine.Cum a ajuns asa?am intrebat din pura curiozitate
Ea a oftat dureros din adancul inimii.Nu mai vreau sa aud sunetul asta de la ea
-Tatăl meu obisnuieste sa bea
De atât de mult timp încât am impresia ca s-a nascut cu sticlă in mână
Si atunci când bea,si de multe ori si când e treaz ne bătea.Pe mine si pe mama.
M-a privit cu ochii de culoarea ciocolatei.
Ochi blanzi,care implorau sa fie salvați.
Am mangaiat-o pe cap cu cealalta mână, lasandu-ma usor pe jos,cu capul ei în poala mea.
Când ne batea prea rău,mama chema poliția apoi fugea cu mine la bunica.
Nu depunere plângere niciodata, deci a doua zi de întorcea acasă,dar eu rămâneam la bunica o zi sau doua după.
Mai mult ea m-a crescut
-Înțeleg.am zis încet,încă mangaind-o
Te-a....batut aseara?
A dat usor din cap cu ochii închisi.
-Nu e nevoie de mai mult.
Am luat-o în brațe
Vii la mine.Si rămâi acolo de acum
-Nuuu.a gemut prinzandu-ma de brat
M-am lăsat iar jos.
-Nu pot sa mai plec.
Te rog,doar lasa-ma sa dorm putin.m-a rugat frecandu-mi brațul.
Am vrut sa obiectez,dar cum o vedeam asa,mică,rănită si epuizată, mi s-a topit inima.
-Bine.am zis mangaind-o iar
Odihneste-te si îmi zici restul mai tarziu.am zis si am mangaiat-o iar
Ca la un semnal,a adormit
Si acum vedeam ca pentru prima data,nu era data cu fond de ten.
De obicei poartă un strat destul de consistent.
Dar acum nu era.
Ceea ce lasă la vedere cearcanele negre,si si mai rău,curcubeul de vanatai de pe obrajii ei.
