The demon in the mirror

Capitolul unu

Aasha's POV

"Jack!" Vocea mea era una terifiata.

Fratele meu se uita intr-un mod ciudat la mine. Este o privire ironica, amestecata cu cea exasperiata, in acelasi timp si una confuza.

Imi e frica. Nu vreau sa fiu aici. Imi e frica de locurile acestea.

Nu imi vine sa cred ca m-a tarat aici. Stie prea bine ca imi e frica de casele, sau locurile, parasite.

M-a luat cu el doar pentru faptul ca si lui ii este frica. Nu vrea sa recunoasaca, insa stiu ca pe interior tipa.

"Jack!" Tip, vazand ca fratele meu nu mai este in fata mea.

Mi-am luat ochii doar pentru o secunda de la el. Unde o fi disparut?

E un hol, nu ai unde sa pleci. Nu sunt iesiri, inafara de cea din capatul holului, si usa pe care am intrat aici.

Am mai spus ca urasc casele parasite? De fapt nu este o casa. Mai mult este un conac sau o vila. Cert este ca orice ar fi imi da fiori.

Iar fratele meu nu are altceva mai bun de facut, decat sa se ascunda. Daca vrea sa mor, putea sa imi spuna nu sa puna el planul in aplicare.

Dintr-o data se aud sunete de pasi, din spatele meu. Imi este mult prea frica sa ma intorc.

Mi-am intors capul in partea dreapta, uitandu-am cu coada ochiului in spate. Am observat, cu stupoare, ca nu era nimieni acolo.

Totusi, pasii inca se auzeau. Mi-am muscat limba, inchizandu-mi ochii. Incercam sa imi gasesc curaj pentru a ma intoarce.

Insa fix cand eram pe punctul de a ma intoarce am simtit o mana pe umarul meu. Am incremenit, nestind ce sa fac.

Am stat asa aproximativ doua secunde, dupa care am tipat terifiata, lund-o la fuga. In drumul meu spre iesire, fix la iesirea de pe coridor, m-am impiedicat de un cearceaf ce acoperea o oglinda.

Am cazut, rostogolindu-ma cu cearceaful. Acesta mi-sa incolacit in jurul piciorului, facandu-ma sa cad cand am incercat sa ma ridic si sa fug.

"Atat de rau te-am speriat?" Ii aud rasetul fratelui meu. M-am uitat il fata, vazandu-mi fratele prapadindu-se de ras. Ce ma enerveaza.

"Esti un idiot!" Se putea observa usor nervozitatea din vocea mea.

Am inceput sa imi indepartez cearceaful, de pe picior, acompaniata fiind de rasetele fratelui meu.

Intr-un moment am reusit. M-am ridicat, exclamand uimita la vederea oglinzii din fata mea.

Jack s-a oprit din ras, vazand ca ma uit asa concentrata la oglinda, probabil. A venit langa mine, admirand si el oglinda.

Este superba. Este mai mare ca mine cu unca un cap. Ma puteam vedea cu usurinta in ea.

Tot conturul ei era facut cu auriu, scotand-o si mai tare in evidenta.

"Stii legenda acestui loc?" Imi aud fratele.

Mi-am indreptat privirea spre el, acesta uitandu-se in continuare la oglinda. Intr-un moment si-a intors privirea spre mine, privindu-ma in ochi, eu indemnandu-l sa continui.

"Se spune ca familia Green, cei ce stateau aici, aveau un fiu. Fiul lor se numea Arthur, insa i-se mai spunea si Luku."

"De ce i-se spunea asa?" Il intrerup.

"Luku inseamna distrugere in Hawaiana." Imi explica acesta. "Si-a dobandit acest nume deoarece se spunea ca facuse un pact cu diavolul, iar acesta trebuia sa omoare si sa distruga vietile oamenilor. Satenii, l-au omort de indata ce au aflat fix in aceasta casa. A fost omorat, si lasat acolo. Cand bunica lui l-a gasit, aceasta a facut o vraja. L-a pedepsit pe Luku, sa nu aiba pace toata eternitatea sa. Pana nu isi va gasi o sotie. Ea l-a inchis in aceasta oglinda." Imi povesteste el. Este o legenda uluitoare si controversata. Desi nu cred in asa ceva. Totusi este captivant.

Tot ce nu am inteles este de ce l-a pedepsit bunica sa si ce s-a intamplat cu parintii sai.

As fi vrut sa imi intreb fratele, insa imi este mult prea frica, oricum. Nu cred in legendele acestea, insa asta nu inseamna ca nu imi este frica.

"Se spune ca orice fata ce intra aici este urmarita de spiritul acestuia. Timp de doua zile acesta sta pe langa fata, in acest timp el facand pregatirile pentru venirea fetei. La sfarsitul acelor zile el v-a trebuii sa se arate in fata fetei si sa o ia cu el." Continua Jack sa povesteasca.

Asta ma cam sperie. Dar nu poate fi adevarat. Nu se poate ca eu sa fiu singuta fata care a intrat aici. Sigur au fost o multime.

De exemplu Scarlet, o prietena de-a mea. A venit aici acum o saptamana si inca mai este printre noi.

Ne-am indepartat de oglinda, continundu-ne drumul prin aceasta casa.

Mi-am scos telefonul, vazand ce este cu putin trecut de ora doisprazece. Mereu mi-a fost groaza de aceasta ora.

Cand eram mica am fost intr-o tabara. La finalul ei, in ultima seara, am facut foc de tabara, stand pana la ora doisprezece iar un baiat mai mare ne-a spus o poveste de groaza. Inca imi este frica de aceasta ora.

"S-a facut cam tarziu, ar trebuii sa plecam!" Ii sugerez fratelui meu.

Acesta s-a uital la mine, dupa care si-a verificat ceasul, ce il avea pus pe mana stanga.

"Ai dreptate!" Imi spune, lund-o spre iesire.