The demon in the mirror

Capitolul unsprezece

Aasha's POV

Privirile amenintatoare, ce mi-au fost trimise pe tot parcursul drumului, incepeau sa imi spulbere putin cate putin curajul. Insa asta nu voiam sa afle barbarul, a carei mana ma tine stans.

"De ce ai iesit?" Vocea sa se auzi, ca un ecou in mintea mea. M-a facut sa imi indrept atentia spre el si spre usa ce tocmai o deschisese.

Dupa un oftat ce ma facut sa simt un foir pe sira spinarii, fu din nou randul maini sa fie prinsa si odata cu ea sa fiu trasa in incaperea de care deja m-am saturat. Stiam ca vorbea, auzeam mici mormaieli, insa nu voiam sa il ascult. Voiam ca mintea mea sa fie complet goala in acest moment, ca el sa se simta frustrat ca nu il ascult si ca nu il bag in seama catusi de putin. Incercam sa imi imaginez alt ceva decat ce am in fata. Voiam sa ma mint si sa il vad pe Kavin cum imi zambea in loc de Luku care tipa la mine. Am prea multe dorinte, iar unele sunt mult prea putin posibile...

"Aasha!" Am fost zguduita si adusa inapoi pe pamant. "Asculta cand vorbesc cu tine!" Alt tipat ma facu sa imi doresc atat de mult ca asta sa fie doar un vis prea realist.

Imi ridic barbia, acum privindu-l si urmarindu-i fiecare linie a fetei, pana am ajuns la ochii sai de un negru intens, ce intreceau culoarea carbunelui. Ma infiora ingrozitor.

"Vreau acasa..." Un suspin imi scapa, oarecum accidental, in data ce imaginea lui Kavin s-a suprapus cu realitatea.

"Aasha, asta este casa ta." Vocea i s-a domolit, intr-o mica masura, totusi pastrand aspectul de duritate din ea.

"Acasa este acolo unde este si Kevin!" Am spus disperata, abtinandu-ma sa nu plang in hohote.

Maraie inainte de a iesi pe usa, trantind-o si auzindu-se un zgomot ce imi confirma ca de aceasta data nu a uitat sa imi incuie usa.

[...]

Luku POV

Clocoteam de nervi si ma abtineam cu greu sa nu omor fiecare om infect ce trecea pe langa mine. Stiu ca idiotul ala trebuie sa vina pe aici in drumul lui spre casa, iar rabdarea mea este la limita.

"Hei, tu! Stai putin." Tip dupa el in data ce trece de coltul dupa care eram ascuns.

Acesta se intoarce complet derutat spre mine, facandu-ma sa ma intreb ce dracu a vazut Aasha la el. Nu am stat prea mult pe ganduri sarind la gatul sau si tragand de el pana in locul in care ma ascundeam. Se zbatea mai ceva ca un vierme ce tocmai fusese bagat in ac si asteapta sa moara in cele mai crunte metode. Acest gand mi-a adus un zambet pe fata, este exact ceea ce se va intampla cu el.

Am deschis un portal, aruncandu-l inauntru si intrand si eu imediat ce m-am asigurat ca nu ne-a vazut nimeni. Imaginea temnitei castelului isi face aparitia dandu-mi o senzatie uimitoare de placere. Mirosul de sange si cadavru era bine acompaniat de teama celor inchisi acolo cand ma vedeau. Ador sa vin aici cand sunt nervos. Mi-am lasat privirea in jos, la omul ce statea sprijinit de perete in timp ce tremura de frica. Am zambit si am iesit din celula lui, avand grija sa nu cumva sa o uit deschisa.

De acum aceasta va fi casa Aashei!

Aasha POV

O bataie aproape insesizabila se auzii in intreaga camera, fiind urmata de usa ce tocmai s-a deschis cu un scartait asurzitor.

"Imi pare foarte rau!" Vocea blondei se facu auzita.

Am preferat sa nu o bag in seama si sa continui privitul oglinzii ce m-a adus aici. In locul asta de cosmar ce nu poate fi real. Dar totusi este! Iar asta ma inspaimanta groaznic.

Priveam miscarile boldei in incercarea sa de a deschise usa cu o mana pentru a nu varsa tava. Inca ma mai gandesc la ce a vrut sa spuna prin acel blestem pe care eu ar trebui sa il ridic.

"Ti-am adus de mancare." Spune imediat ce isi drege vocea. Imi arunc privirea, inca indreptata pe reflexia oglinzi, pe tava ce tinea o farfurie cu un fel de mancare ciudata. Am dat dezaprobator din cap.

"Nu inteleg!" Ofteaza si se indreapta spre mine, asezandu-se in fata mea."De ce esti asa trista?" Am privit-o confuza. Incercam sa o rog din priviri sa imi explice la ce se refera.

"Te vei casatori cu Arthur. Veti fi o familie si va veti iubi. Iar tu stai trista privind o oglinda?!" Rosteste ultima fraza cu o spranceana ridicata si o urma de amuzament.

"Eu nu vreau asta! Nu vreau sa ma casatoresc de la varsta asta, cu atat mai putin cu unul ca el. Vreau sa merg acasa si sa uit de toate chestiile vazute aici." Deja imi simteam ochii intepati, dar nu voiam sa dau semne prea mari de slabiciune.