The demon in the mirror

Capitolul paisprezece

Aasha's POV

Mi-am inchis ochii, gandindu-ma la tot. La cum totul se va schimba, cum Kevin cel mai probabil isi va pierde viata daca ramane aici, cum toti cei dragi nu vor intelege ce s-a intamplat cu noi, cum voi ramane blocata aici si imi voi vedea sfarsitul... Totul, daca nu fac ceva si nunta va avea loc.

Este o porcarie. Cum as putea sa distrug un demon, un zeu al infernului, care imi poate citi gandurile si poate distruge tot doar dintr-o pocnitura a degetelor?

"Vreau sa il vad..." Trag adanc aer in piept si imi mentin privirea pe usa ce ma despartea de iubitul meu. "Vreau sa stiu ca este bine!" Ochii imi urca, acum facand contact vizual. Cateva lacrimi incercau sa iasa si sa ii arate cat de mult imi doresc asta.

Cu toate acestea, nu era de loc induplecat, ba chiar isi incrunta iar fruntea si isi lasa la vedere venele negre de pe gat. "Nu vreau sa ma repet." Imi prinde mijlocul, lipindu-ma cu putere de el. Intr-o fractiune de secunda eram in dormitor. M-am desprins de el si am privit dezorientata in jur. "Nu vreau sa te vad ca mai incerci sa intri acolo..." Paseste spre mine, facandu-ma sa ma indepartez. "Nu vreau sa mai aud niciun comentariu din partea ta!" Cu un ultim pas cad in pat, dandu-i ocazia sa se puna peste mine si sa imi blocheze orice miscare cu care as putea scapa. "Peste o saptamana o sa fie nunta, iar asta imi va da voie sa fac tot ce vreau cu tine!" Imi sopteste si incepe sa imi sarute gatul, provocand o senzatie de dezgust in tot corpul meu.

La ce vrea sa se refere? Nu poate sa spuna asta! Nu imi poate face nimic daca nu ma marit cu el. Trebuie sa fim amandoi de acord iar asta nu se va intampla in veci. Niciodata nu voi spune DA.

Ma voi asigura ca totul se va schimba. Trebuie sa existe o solutie prin care sa opresc tot. Il voi distruge!

"Nu ma voi marita in veci cu tine!" Cuvintele ies ca niste sageti din gura mea, ceea ce il face sa se opreasca si sa se uite la mine confuz."Am un iubit, am o familie, am tot e imi trebuie acolo. Nu am nevoie de un idiot care sa ma tina aici si sa se joace cu mintea mea." Incerc de nenumarate ori sa il imping de pe mine, in timpul discursului meu. Cu tot acest efort, el nu a fost prea multumit. A oftat nervos si mi-a imobilizat mainile, venind mult mai aproape de mine. Fruntea sa era lipita de a mea iar buzele aproape se lipeau.

Am incercat in zadar sa ma misc, ceva din interior nu imi dadea voie. Nu stiu sigur daca este frica sau el are de aface cu asta."Nu ai totul! Eu iti pot da totul. Eu o sa te fac regina, nu idiotul ala de iubit al tau!" Mi-o spune de parca ar trebui sa ii multumesc pentru asta. Este atat de imbecil."Eu o sa iti aduc toata lumea la picioare."Isi schimba tonul vocii intr-unul bland. Se intinde langa mine, dar in continuare nu ma puteam misca. Nu pot intelege ce se intampla."Doar imagineaza-ti cum stai pe un tron, in cea mai superba rochie sangerie, iar toti fac plecaciuni in fata ta."

Face o miscare a maini in fata mea si apare un mic norisor in care puteam vedea o femeie superba, ce emana un aer superior. Statea pe un tron gigantic, in timp ce o multime imensa de fiinte imposibile stau in genunchi in fata sa. Aceasta isi intoarce privirea in dreapta sa si zambeste barbatului la costum ce o tine strans de mana. Pareau atat de fericiti... Ochii verzi ai femeii erau plini cu fericire, fiind ajutati de zambetul pana la urechi. Am avut o secunda in care inima mi-a stat in loc, cand mi-am dat seama ca eu eram aceea iar barbatul era Luku. Imediat mana sa a facut ca norisorul sa dispara.

"Iti promit ca asa va arata viata noastra!" Imi sopteste si ma trage la pieptul sau, acum simtind din nou puterea de a avea control asupra propriului corp."Am puterea sa fac orice iti doresti. Pot sa distrug toata omenirea doar dintr-un pocnit de degete, daca asta iti doresti." Oare asta vreau? Toti vor putere, as fi ipocrita sa spun ca nu o vreau, insa asta ma sperie. Este prea mult pentru mine si orice alta persoana normala.

"Nu cred ca vreau asta..." Spun incet. Stateam cu capul pe pieptul sau, dar nu am incercat sa ma indepartez. Eram obosita sa mai lupt cu el, nu mi-am pierdut speranta, insa am obosit sa mai lupt. "Ma simt atat de ciudat, parca totul nu ar conta. Vreau sa merg acasa, vreu sa imi vad familia. Ma doare sa stiu ca ei sufera din cauza mea."Nu stiu de ce ii spun lui asta. Doar am nevoie sa ma descarc, iar el este singurul cu care pot sa vorbesc.

"Iubito, ti-am zis, pot sa fac orice vrei tu." Imi spune cu o voce dragastoasa si imi saruta fruntea."Daca iti doresti sa nu mai sufere pot face asta." La auzul acestor cuvinte, m-am ridicat in maini si m-am intors cu fata spre el. Il priveam atat de uimita si fericita, pur si simplu nu puteam sa cred ca ma va lasa sa plec."Ooo... Nu voi face asta iubito. Vei ramane aici!" Imi spune si ma intristez, ridicandu-ma de pe el, acum stand pe parta opusa a patului."Hei, nu face asta!" Imediat am fost dinou in bratele sale, in aceeasi postura. Nu inteleg cum face asta si ma sperie groaznic. "Ii pot face sa creada ca ai plecat din tara, dar nu iti voi da drumul. Este bine?" Isi trece varful degetului peste fruntea mea si incuvintez. "Asta este perfect. In cam doua ore trebuie sa vina cineva sa iti ia marimile pentru rochie, acum trebuie sa dormi. Bine?" Isi trece din nou degetul peste fruntea mea si un cascat imi scapa inainte sa incuvintez iar. Ochii mi-se inchid fara sa vreau, nu stiu ce se intampla dar voi afla.