The demon in the mirror

Capitolul opt

Aasha's POV

A fost cea mai grea noapte din viata mea. Nu am putut dormi, aproape deloc. Iar in rarele momente cand atipeam, ma trezeam brusc, fiind speriata de sunetele ce se auzeau. Priveam peretii, ce pareau foarte interesanti in aceste momente, tinandu-mi companie sunetele neobijnuite care, cel mai probabil, veneau de pe hol.

Eram ingrozita de sunetul produs de niste gheare ce zgariau usa pe dinafara. Am tresarit, scapand un mic scancet, in momentul in care abdomenul mi-a fost strans mai tare. Acea stransoare, imediat urmata de un sarut pe gat, ce ma facea sa teremur, m-a dus cu gandul la el. La cel ce m-a tinut aici o noape intreaga. S-a trezit!

"De ce nu ai dormit?" Vocea sa adormita si ragusita era asa draguta... Pacat ca el nu este potrivit pentru o asa voce. Nu i-am raspuns, acesta continund sa imi sarute gatul. Nu imi place acest sentiment, mai ales ca stiu cine isi preseaza buzele de gatul meu.

S-a oprit in data ce a auzit ghearele ce zgariau usa, si m-au terorizat aproape toata noaptea. Indata s-a dat jos din pat, indreptandu-se spre usa. M-am ridicat in fund, tragand patura pana sub ochi, spaima instalandu-se in intreg corpul. Il urmaream cu sufletul la gura, acum acesta avand mana pe clanta usii. Apasa pe clanta lasand usa sa se crape, pe acolo facandu-si loc un caine, mai exact un doberman. Figura sa impunatoare scana camera, lund o pozitie de lupta imediat incepand sa maraie. Inca stateam in fund pe pat, cu patura trasa pana sub ochi, tremurand si inghetand de spaima. Priveam ba la caine ba al Luku, sperand ca ma va ajuta.

"Sezi!" Glasul impunator al demonului il facu pe caine sa se linisteasca si sa ia o pozitie de culcat. Imediat i-am privit figura adormita a baiatului ce inchidea usa. In mai putin de doua secunde era langa mine in pat, privindu-mi ochii mult prea insistent. Ma sperie cand se holbeaza, simt un disconfort oribil.

"Ma voi opri!" Spune amuzat, parca citindu-mi gandurile. Privirile aruncate spre fata sa, acum indreptata spre caine, erau pline de uimire. Acum ar trebuii sa aflu ca imi poate citi ganduriel? "Chear pot face asta."

Amuzamentul sau era incredibil de enervant, mai ales acum. Tocmai am aflat ca poate citi ganduri, si mai grav este ca el chiar mi le citeste. Ce dracu este baiatul asta? Cum poate face toate chestiile alstea?

"Sunt viitorul tau sot!" Imi spune. Mi-am ridicat privirea spre el, trimitandu-i sageti.

"Tu nu vei fi in veci sotul meu!" Ii tip in fata, in timp ce ma duc mai aproape de el."Iar tu, daca vei continua sa imi citesti gandurile..." Imi las propozitia neterminata, in timp ce ma ridic in genunchi in fata sa si il impung cu degetul in piept, privindu-i ochii cu ura.

"Ce imi vei face?" Rasetul sau umplu camera, odata linistita.

Furia fierbea in interiorul meu, asa ca am incercat sa scap de toata aceasta tensiune printr-un marait. Acesta continua sa rada, fapt ce m-a facut sa il imping, asa de tare incat aproate cazuse din pat. Rasetul s-a oprit, facand ca toata expresia mea nervoasa sa se transforme in una speriata, cand s-a uitat la mine. Era nervos iar asta sunt sigura ca nu e bine.

Imediat s-a napustit asupra mea, acum stand deasupra, lasandu-si respiratia sa se loveasca de fata mea.

"De unde ai atat tupeu? Ar cam trebui sa te educ, ce spui?" Ma intreaba neobijnuit de calm. Imi era teama sa ii raspund, de aceea am preferat sa imi strang ochii si sa imi intorc capul in alta parte.

Acesta nu a acceptata asa zisul meu raspuns, imediat prinzandu-mi maxilarul si m-a facut sa il privesc fix in acei ochii ingrozitor de reci, ce parca imi priveau pana in suflet. Acea expresie neobijnuit de calma s-a transformat in una amuzata, ce imi dadea mult mai multi fiori si mai multa groaza.

"Dupa nunta sunt sigur ca te vei schimba. Pana atunci nu ar trebuii sa mai fi asa, asta doar daca vrei sa nu ai pete vinete sub acea rochie minunata!" Ranjeste in timp ce tonul sau era apasat la inceperea fiecarui cuvant.

Nu stiam ce sa ii spun, era ca si cum imi spunea ce se va intampla dupa asa zisa nunta la care eu trebuie sa particip, deoarece nu am cum sa scap.

"Fi sigura de asta!" Imi facu cu ochiul inainte sa se dea jos de pe mine si sa iasa impreuna cu dobermanul, de prezenta caruia uitasem, lasandu-ma cu o senzatie de a plange, foarte mare.