Aasha's POV
Gura sa se deschisese, ramanand blocata pentru cateva secunde. Intr-un final a reusit sa isi revina. A tras o gura mare de aer inainte sa spuna ceva.
Pacat ca nu a reusit din cauza usii ce se izbise de perete. Inca mai priveam acea oglinda prin care am vazut trupul lui Luku.
"Kami iesi!" Tuna vocea barbatului. Fata isi inghite nodul din gat si fuge imediat. Mi-am lasat privirea in jos. Stiam ca ma va intimida acea privire seaca si plina de venin.
"Vreau sa vorbim!" Se apropie si ma apuca de mana. Ma forteaza sa ma ridic, aplicand o presiune in brat si tragand de el.
"Eu nu vreau sa vorbesc cu tine." Soptesc. Stiam ca ma aude si mai stiam si ca acum era incruntat si incordat. Incepuse sa imi stranga bratul mai tare.
"De acum, acest castel, este casa ta!" Maraie, insa avea o urma de mandrie in voce. M-a facut sa pufnesc.
"Am mai avut discutia asta!" Ii spun cu scarba, acum privind direct in ochii sai.
A pufnit, la randul sau, imediat ce imi da drumul antebratului. Face doi pasi in spate, analizandu-ma din cap pana in picioare. Afisaza un zambet, pe care nu il pot cataloga in alt mod decat ciudat. Continua sa ma priveasca, dar incepand sa se plimbe in jurul meu. In acest moment pot intelege cum se simte un soricel prins intr-o cusca, ce asteapta sa fie omorat in cel mai greu mod cu putinta.
"Nu as putea sa iti fac asta, iubito." Se opreste in spatele meu. Imi inconjoara talie si imi lipeste spatele de abdomenul sau. Urasc cand face asta! Vreau sa pot gandi in pace si fara frica ca el sa fie prin mintea mea. Imi doresc din tot sufletul sa fie Kevin aici. Vreau sa ma trezesc in camera mea, in bratele iubitului meu.
"Am o surpriza, pentru tine." Imi sopteste la ureche."Dar va trebui sa mergi cu mine." Face cateva pauze intre cuvinte pentru a imi saruta gatul.
Coboara din ce in ce mai jos pana ce s-a oprit la baza acestuia, aproape de clavicula. M-a intors, cu fata la el, intr-un mod brutal. Avea ochii atintiti pe gatul meu, ridicand usor privirea pana a ajuns sa ma priveasca fix in ochi. Mana i-sa ridicat, indepartand un fir de par, si ramane asezata pe obrazul meu.
"Putem merge?" Il indepartez, facand cativa pasi in spate.
A ras usor, aproband si iesind odata cu mine din camera.
[....]
Mirosul puternic de mucegai completa perfect decorul pivnitei ce aduce a inchisoare. Dupa fiecare usa cu grati se afla.... O chestie. Aducea a om, insa nu era unul. Era aproape un schelet, doar ca aveau piele si niste zmocuri de par in cap. Abia se miscau din colturile intunecate unde se ghemuisera odata ce l-au vazut pe Luku.
Toata aceasta priveliste nu s-a schimbat decat atunci cand am inaintat si am vazut un corp de barbat imbracat intr-un tricou, candva alb, si o pereche de blugi rupti albastru inchis. Aerul a inceput sa nu mai intre normal in plamani si ochii nu voiau sa ma mai asculte. M-am agatat de una din barile ce ne dasparteau.
Trageam ca o disperata de fiare. Asta pana ce am fost oprita de o atingere, ce credeam ca nu o voi resimti in veci, pe mana mea. M-am oprit si mi-am inchis ochii. Avand in minte o voce care imi spunea ca sunt o nebuna. Ca am inceput sa imi imaginez imposibilul.
"Kevin..." O soapta imi paraseste gatul. Mi-am deschis ochii dand de o culoare maronie, ce m-a vrajit cu mult timp in urma.
"Sunt aici iubito!" Incearca sa isi strecoare mainile printre grati pentru a ma lua in brate.
Un pufnit ne-a facut sa ne intoarcem privirea in partea stanga. Acolo stand Luku ce ne privea cu dezgust.
"Iti ajunge!" Tuna vocea sa, imediat ce ma trage de langa Kevin."Sper ca iti place cadoul." Bratele sale imi inconjurau talia. Ma trage mai aproape de el, avand grija sa fiu complet lipita de el."Initial ma gandeam sa il omor." Inima imi pulsa cu putere. Aveam fata indreptata spre celulua in care era prins iubitul meu."Dar m-am gandit la tine." Imi indreapta fata spre el. "Nu voiam sa fi suparata la nunta. Si asa a trebuit amanata cu o saptamana." Incearca sa ma sarute dar ma feresc.
Il imping si fug la Kevin ce mai avea putin si exploda de nervi. Mi-am pus mainile peste ale sale, care strangeau gratiile cu putere. Si-a lasat privirea in jos, spre mine.
"Despre ce vorbeste?" Ma intreaba speriat.
Nu am apucat sa ii raspund. Tocmai fusesem luata de langa el si tarata spre iesire. Cu toate ca tipam si ma zbateam.
CITEȘTI
The demon in the mirror
Science FictionLimita dintre realitate si supranatural este una aproape inexistenta. Pana la urma cine suntem noi sa o trasam? Niste muritori ce asteapta sa vada ce e dupa moarte? Ei bine... asta va poate spune Ashaa. Ea stie cel mai bine de ce nimeni nu se intoar...