The demon in the mirror

Capitolul patru

Aasha's POV

Ma simt oribil. Parca cineva imi da cu ceva in cap. Imi vine sa vomit, si nu am apucat sa mananc nimic.

Trebuie sa iau o pastila, neaparat. M-am ridicat cu greu din pat, sprijindu-ma de perete, deoarece am ametit.

"Iubito, ce ai patit?" Aud vocea mamei.

Imi ridic privirea, dand de un albastru intens. Albastrul ce ma linisteste, ce imi da incredere si imi confera dragoste.

Ochii mamei ma priveau ingrijorati. Imi transmiteau atata iubire, combinata cu grija, incat ma faceau sa uit de durere si starile de rau.

"Nimic mama, imi este putin rau." Gasesc puterea de ai raspunde.

Dau drumul peretepu, de care ma sprijineam, vrand sa ii arat ca sunt bine. Asta a fost o gresala destul de mare, insa nu am vrut sa ii arat asta, asa ca am zambit.

Se vedea ca ii era greu sa creada ca sunt bine, si nici nu o pod judeca. Niciodata nu am putut sa o mint. Ma cunoaste prea bine.

Am o relatie foarte buna cu mama. Parca am fi cele mai bune prietene. Mereu ii spun tot ce se intampla in viata mea, iar ea imi da cele mai bune sfaturi.

"Mai bine ai sta in pat azi!" Imi spune ingrijorata.

A venit spre mine, lundu-ma de brat, pentru a ma ajuta sa imi mentin echilibrul. Nu eram in stare sa protestez sau sa fac ce voiam asa ca am lasat-o sa ma duca in pat.

M-am asezat usor in pat, ameteala facandu-si aparitia. Capul ma durea oribil, iar starea de greata nu inceteaza.

Mama imi trage patura, pana la gat, asta facandu-ma sa chicotesc. Asta imi aminteste de copilarie, cand mama imi citea povesti si ma invelea dupa care imi saruta fruntea.

Cand credea ca dormeam imi stingea lumina emanata de lustra, ramanand doar cea difuza a veozei, deoarece imi era frica sa adorm cu lumina stinsa.

"Iti voi aduce un ceai si o pastila." Imi spune inainte sa imi depuna un sarut pe frunte si sa plece.

Am zambit, la acest gest. Ma simt iubita si protejata. Mi-am inchis, pentru un moment, ochii imaginandu-mi cum ar fi fost daca mama nu era asa iubitoare.

Probabil as fi fost cu totul alta persoana, iar tot ce as fi facut ar fi complet diferit de ce fac acum. Ea m-a ajutat sa imi dau seama la ce facultate vreau sa intru.

Daca nu m-ar fi ajutat nu m-as fi dus la facultate. Multi ani m-am gandit daca sa dau atmiterea sau sa raman doar cu liceul.

Mi-am dat seama intr-un final ca e mai bine sa faci facultate, decat sa ramai la nivelul de liceu si sa nu ai toate oportunitatatile pe care ti-le ofera o facultate.

Tot ce pot spune este ca am fost norocoasa la capitolul mama.

Insa nu doar la acest capitol, si tata a avut o mare influenta asupra mea. El m-a invatat tot ce trebuie, pentru a supravietuii in aceasta lume.

Desii pare genul de om rau si rece, daca ajungi sa il cunosti este total diferit. A incercat mereu sa ma protejeze, iar daca nu putea avea grija sa imi dau seama care sunt limitele.

In adolescenta, pe la treisprazece sau paisprazece ani m-am apucat de fumat. Asta a fost o decizie destul de proasta, avand in vedere toate riscurile la care m-am supus.

Cu toate aste, pe atunci treceam prin perioada mea rebela. In care nu imi pasa ce se intampla prin jurul meu, atat timp cat eu sunt bine si nu patesc nimic.

Si acum am conceptii ale vietii asemanatoare cu cele de atunci. Chiar si acum sunt de parere ca nu ar trebuii sa ma intereseze absolut tot ce se intampla in jurul meu.

Sunt inca de acord cu decizia pe care am luat-o cand m-am lasat, de fapt nu m-am lasat pentru ca am vrut, ci pentru ca nu puteam fuma cand voiam.

Nu le-am spus parintilor, desi am senzatia ca stiau insa au vrut sa vada cat de bine m-au educat si daca imi pot da seama cand trebuie sa ma opresc.

Si am stiut cand am ajuns prea departe. Deja incepuse sa ma doara pieptul, cand trageam guri mari de aer. Asa ca am hotarat sa raresc tigarile, ceea ce a dus intr-un final la a ma opri de tot din fumat.

A fost destul de ciudat cand am intrat la liceu, acolo unde este mediul propice pentru fumat. Toti trageau si se ascundeau ca nu cumva sa ii prinda cineva cu tigara in gura.

Era ciudat sa stau printre ei, sa ii vad cum trag cu o pofta nebuna din acele bete subtiri pline cu tutun iar eu sa nu pun gura pe ele.

Aveam senzatia aceea de greata si plictiseala, cand incercam sa ma reapuc.

Deja ma plictisisem de ele, probabil pentru ca am avut perioada de rebelitate mai devreme de cat ei, asta explicand de ce gandeam mai limpede ca multi dintre colegii mei.

Mi-am deschis ochii, find speriata de un sunet ce se auzea din coltul camerei. Parca ar fi cazut o oglinda, spargandu-se in mii de bucatele.

Imi indrept privirea spre acel loc, fiind complet inspaimantata, la vederea unei persoane ce se holba la mine.

Sangele mi-a inghetat in vene iar inima nu inceta sa pulseze cu putere, asta dandu-mi niste dureri insuportabile in torace.

Am tras aer adanc in piept, tinandu-mi ochii larg deschisi, ca nu cumva sa imi faca ceva. Aerul pe care l-am inspirat l-am dat afara sub forma unui tipat ascutit, ce a fost scos in momentul in care s-a apropiat de patul meu.

Pe cat de repede tipatul a iesit, pe atat de repede a fost oprit de mana acelui barbat.

Inima deja imi batea nebuneste, iar sangele pulsa mult prea repede, dandu-mi senzatia de caldura, ce a trecut surprinzator de repede find inlocuita de o raceala glaciara.

Cu toate ca inghetasem de spaima, inca aveam o farama de curaj, pe care am folosit-o pentru ai da mana laoparte si a sarii ca arsa din pat.

"Cine esti?"

Vocea mea era inspaimantata, desii nu voiam sa ii arat acest lucru.

Mi-a aruncat o privire ciudata, urmand sa isi lase capul in jos si sa ocoleasca patul, in asa fel in cat sa ajunga langa mine.

Pe masura ce el inainta eu ma dadeam din ce in ce mai in spate, incercand sa pastrez o distanta semnificativa intre noi.