Mă numesc Daria si am 19 ani si peste cateva saptamani împlinesc 20. M-am mutat de curând din Baia Mare în București, cu cea mai bună prietena a mea, Lacri. Ea are tot 19 ani este mai mică ca mine doar cu o zi. Ne-am mutat in București pentru a merg...
*peste 3 ore* Eram înca in brațele lui Namjoon.. Eu:-Vi să dormim? RM:-Ți-e somn? Eu:-Da.. RM:-Eu mai stau cu băieți, vin să-ți arăt unde să mergi. Eu:-Ok.. Jimin, tot la mine se uita cu o privire ucigătoare.. Mă ridicasem de pe canapea si Namjoon după mine.. Mă duse intr-o încăpere nu foarte departe de locul in care stateam adineaori..
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
RM:-Vrei sa stau cu tine până adormi? Eu:-Doar dacă vrei... RM:-O sa stau, stiu ca asta îți dorești.. Adormisem și Namjoon plecase din camera închizând ușa ca să nu mă deranjeze nimeni când dorm, adică asa bănuisem eu. *peste 1 oră* Namjoon stătea si mă privea în timp ce eu ma uitam cu coada ochiului la el. RM:-Știu ca te-ai trezit. Eu:-Hehe, voiam sa te admir cum te uitai la mine.. Mă întoarsem către el si îl sărutam apăsat pe buze, îi puneam mână pe obraz si îl simțeam rece...și îmi dezlipisem buzele de ale lui... RM:-Ce-ai pățit? Eu:-De ce ești așa rece? RM:-Îmi era frig, dar dacă stau cu tine o să mă încălzesc repede.. L-am sărutat, și in secunda următoare se roșise in obrăjori lui pufoși..intr-o vreme ne despărțisem. RM:-Am uitat să-ți zic, o sa ne oprim prin Franța să luam un mebru din trupa Exo. Eu:-Ok, pot sa rămân aici? RM:-Dacă vrei, da. Ma sărutase pe frunte si merse, cred ca la băieți. Îi scrisesem la Lăcri sa vină până în camera asta, peste juma' de ora îmi răspunsese.. Zicea: "unde-i camera?" Îi raspund: "Zi-i la Namjoon să-ți explice el..." După cateva minute, Namjoon venise cu Lăcri, îngrijorat. RM:-Ai pățit ceva?.. Eu:-Nuu, doar am vrut sa o chem pe Lăcri sa vorbim ceva.. RM:-Ăăă, ok..Nu puteai sa vorbești cu mine? Eu:-Ba da dar este despre ziua mea de naștere RM:-Ziua ta de naștere? De ce nu mi-ai spus si mie? *Lăcri plecase* Eu:-N-ai întrebat... RM:-Trebuia sa intreb? Trebuia să-mi zici, peste cat timp este? Eu:-Două săptămâni.. În momentul ăla se liniștise si venea mai aproape de mine punănduse pe pat și punându-mi mâna pe orbaz si zicandu-mi: RM:-Să nu mai ascunzi nimic de mine. Eu:-Eu bine dar- Și ma sarutase, făcând ca temperatura corpului meu sa creasca la 40°++, si inima sa-mi pulsese de 1000 de ori mai repede. Jimin intrase in camera fără să se uite in sus, la noi. Știind ca ne sărutăm.. *tușind* Jm:-Vedeți ca in 15 minute aterizăm in Franța.. RM:-Ok, poți pleca.. Jimin plecase fără sa zică nici un cuvânt.. Namjoon schimba-se subiectul. RM:-De ce nu zici nimic despre părinți tăi? Eu:-Au murit, acum 1 an in urmă.. RM:-Scuze că am întrebat. Condoleanțe. Eu:-Mulțumesc! Il sărut lung, pe buze. RM:-Imediat aterizăm, ai vrea sa cobori sau stai in avion? Eu:-Cred ca o să stau in avion, tu cobori? RM:-Da, măcar sa iau o gură de aer, vrei să-ți cumpăr ceva? Eu:-Nu, mulțumesc! Simțeam ca ne lăsasem intr-o pare si lucrurile din jur tremurau. RM:-Cred ca aterizăm. se uita el pe geamul de lângă patul în care ne aflam. Eu:-Mi-am dat si eu seama, puiule. După cateva minute aterizasem, până acum a fost un zbor placut. Eu tot in pat stăteam, cred ca dacă venea cineva să zica sa ma dau jos din pat, se alegea cu o perna în cap. Namjoon venise in cameră zicandu-mi că o să coboare din avion împreună cu ceilalți băieți, doar Jimin si Jungkook, mai rămân pentru că Jungkook ațipise si Jimin spuse ca se uita la TV. N-am apucat să zic nimic, că el plecase. După vreo 5 minute bătuse cineva la ușă, voiam să mă duc să văd cine e.. Eu:-Intra! nu-mi păsă atunci cine era, doar atât stiam, că toți erau afară din avion, doar Jimin putea fii, că Jungkook dormea.. Deschise ușa si cine era? Era Jimin.. Eu:-Ce este? Jm:-Nimic, am venit aici pentru ca, îmi amintești foarte tare de prima mea iubită...Era din Korea dar nu avea trasături de coreeancă, era diferită. O iubeam foarte mult, si acum, când îmi mai amintesc, mor de dor că nu o mai pot vedea, nu o mai puteam simți.. Eu:-Ce s-a întâmplat între voi? Jm:-Păi, într-o zi ne certasem din niste lucruri banale de la liceu, eram la mine acasă,ne certasem rau încât începea sa plângă, eu dădusem un pumn in perete de nervi, se crepase puțin, ea voia sa plece eu nu o lăsam, chiar nu voiam sa plece de lângă mine, nu suportam sa stau fără ea, era ca un drog pentru mine, nu ma puteam lăsa de ea. Eu:-Și? Jm:-O țineam strâns de mână sa nu plece, chiar voiam sa rămână cu mine pentru tot restul vieții mele, o lipisem de perete începând sa-i sărut gâtul în timp ce ea mă împise din toate puterile ei in celălat perete. Iesind pe ușă in fugă. Eu:-O DOAMNE, îmi pare rau pentru tine..o lacrimă mi se prelinse pe obraz. Jm:-Plangi? Eu:-Nu, is cam sensibilă la chestii din astea... Jm:-Iți zic ce s-a intamplat in continuare? Eu:-Da... Jm:-Strigam să se oprească din alergat, și când sa treacă drumul a dat peste ea o mașină, nu știam cine era, plecase de la locul faptei, nici numere de înmatriculare nu avea. Am chemat repede salvarea, în câteva minute ajunseseră, în unele momente nu avea puls. În momentele alea simțeam cum o parte de inimă se rupea. Mă uitasem pe targa din salvare...de atunci mama ei nu m-a lăsa s-o vizitez, știam doar ca a intrat in comă si dupa ce s-a trezit era amnezică , mama ei era coreeancă si tatal ei român, și de aia s-au mutat în România fără sa mai stiu de ea.. Eu:-Ce coincidență, si mama mea era coreeancă dar eu stau în România, de cand m-am născut, și din ce în povestise mama, nu am avut nici un iubit înainte mai ales din Korea. Jm:-Cum adică îți povestise? Eu:-Și eu am fost in coma, vreo 3 luni de zile, si am fost anemică, nu-mi amintisem nimic..e o poveste lungă. Te rog să nu-i zici lui Namjoon, nu vreau sa știe de trecutul meu. Jm:-O sa fie doar intre noi, jur pe degețel. îmi întinse degetul mic, si eu pe al meu, si mi l-am încrucișat in jurul lui.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Jm:-Jur ca nu o să-i zic nimic lui Namjoon, despre trecutul tau.. Eu:-Mulțumesc, si îmi pare rau..sper să-ți găsești o fată care să te iubească, nu ca idol, ci, ca Jimin, un băiat normal. Jm:-Și eu sper, in fine. Eu plec, să nu vină Namjoon si să interpreteze altceva. Eu:-Cum ar fi? Jm:-Că mă dau la tine.. Eu:-Ok. Jm:-Pa.. Eu:-Ba nu, stai ca vin si eu pe canapea, deja m-am săturat să lenevesc in pat, poate mergem până afara.. Jm:-Sigur, întâi ia-ti ceva in picioare, nu o da vii desculță Eu:-Bine zis.. Mi-am luat vansi in picioare, si Jimin îmi facuse semn sa ies din acea cameră, cand ieșisem fix in dreptul nostru era ușa deschisă, ca noi sa putem ieși afară, chiar aveam nevoie de puțin aer liber. În acel moment, "Namjoonie" ma suna.. *convorbire telefonică* RM:-Salut, iubire! Eu:-Salut, Namjoonie. RM:- Ce faci? Eu:-Bine, ieșisem afara cu Jimin, sa luam o gura de aer, mă săturasem să stau în pat, dacă mai stateam mult, înțepenisem acolo, te ce faci? RM:-Intrasem intr-un magazin, vrei să-ti iau ceva? Eu:-Nu, mulțumesc. RM:-Întrebă-l pe Jimin și pe Jungkook, dacă vreau ceva! Eu:-Jungkook, doarme, Jimin îi lângă mine si nu vrea nimic. Jm:-Ba da, vreau un energizant. RM:-Am înțeles, o să-i iau, te iubesc! Eu:-Si eu. *sfârșitul convorbirii telefonice*
