Mi-e dor de-mi plouă cerurile-n suflet
Mi-e dor de un ceva fără sfârşit
Ce, să-mi usuce lacrima c-un zâmbet
Iubirea să nu mai moară subit
Mi-e dor de toamne fără nori de gânduri
Fără de flori şi iarbă-n câmpuri, stinse
Ca, toate cele patru anotimpuri
Să le primesc cu braţele deschise
Că-n primăveri înmugureşte viaţa
Dragostea prinsă-ncepe să răsară
Apoi soarele-aprinde iar speranţa
Ce ne topeşte în focoasa vară
Şi e plăcut să-ţi simţi arzând trăirea
Atât e de plăcut, că înfloreşti !
E poate raiul sau chiar fericirea
Primind doar dragoste când dăruieşti
Îţi dai inima pe nimic...pe-o rază
Ce-n nori poate pieri dar nici că-ţi pasă
Când fiinţa ta de ea se-nseninează
Chiar umbra morţii pare luminoasă
Nu mai gândeşti că-ţi va pleca iubirea
Acea iubire ce se scaldă-n soare
Că toamna-n simţuri aducând răcirea
Migrează ca şi păsări călătoare
Şi of...iarăşi mă-ntunecă suspinul
Că-i frig şi ceaţă şi eu vreau să zbor...
Toamna cu brumă mi-a-ngheţat destinul
Iar mie, de ceva aprins mi-e dor !
YOU ARE READING
Versuri De Dragoste & Dor
PoetryDragostea e atat de puternica, atat de frumoasa, incat chiar aparenta, mirajul ei, ne amageste si ne poate produce aceleasi emotii ca si ea insasi. Poezii, declaratii de dragoste, cuvinte pornite din inima sper sa placa
