În mine tac dureri și răni. Ne vorbim prin cuvinte, fiindcă doar așa avem impresia că suntem umani. De ce nu ne vorbim prin lacrimi? De ce nu ne vorbim prin zâmbete sau fericiri? Ne închidem în trupuri și în chipuri, fără să lăsăm sufletul deschis. Ne este teamă că furtunile ne vor aduce doar suferință, fiindcă nu ne-a învățat nimeni că furtuna poate înseamna șansa de a ne curăța rănile. Punem lacăte secundelor și aruncăm cheile departe de noi. Timpul trece haotic prin noi, lacătele ruginesc, iar noi căutăm chei...cheile potrivite. Există? Oare de ce când obosim, ne odihnim doar trupul? Sufletul...? Cum ne odihnim sufletul?
Tac. Las viața să vorbească prin timp, în timp.
YOU ARE READING
Versuri De Dragoste & Dor
PoetryDragostea e atat de puternica, atat de frumoasa, incat chiar aparenta, mirajul ei, ne amageste si ne poate produce aceleasi emotii ca si ea insasi. Poezii, declaratii de dragoste, cuvinte pornite din inima sper sa placa
